0.7 C
Campulung Muscel
03/12/2022

Maica Agnes Cărămidaru, noua stareţă a Mănăstirii Nămăeşti

Ceremonialul religios şi militar derulat, la sfârşitul săptămânii, la Mănăstirea Nămăeşti, în amintirea călugăriţei eroină Mina Hociotă, comemorată la 45 de ani de la trecerea în nefiinţă, a constituit prima ocazie oficială în care a fost prezentată noua lideră a obştii monahale muscelene. Ana Lucia Nedelea a predat ştafeta unei măicuţe mai tinere, Agnes Cărămidaru, şi ea vieţuitoare a aceleiaşi mănăstiri, care, pe 8 iulie 2022, a fost prezentată oficial drept stareţa aşezământului religios. Ei i s-a înmânat titlul de „Cetăţean de Onoare” acordat de Primăria Sălişte măicuţei Mina, decedată pe 9 iulie 1977. Ana Lucia Nedelea era venită la Nămăeşti de şapte ani când s-a stins din viaţă personalitatea evocată zilele trecute.

  • Maica Lucia a vorbit despre problemele sale de sănătate: „Am momente când nu pot să mă dau jos din pat şi mi-e foarte rău”  

De curând, maica Agnes a preluat conducerea Mănăstirii Nămăeşti, fiind dorinţa stareţei Ana Lucia de a se retrage dintr-o poziţie solicitantă, incompatibilă cu starea sa de sănătate. În vârstă de 68 de ani, pe care îi va împlini pe 27 noiembrie, maica Ana Lucia Nedelea a vorbit cu discreţie, într-un interviu televizat, despre mai vechile sale probleme de sănătate, atât de serioase încât, uneori, o împiedicau să participe la slujbele oficiate la Nămăeşti.

„De la biserică nu lipsesc, avem de trei ori slujbă pe zi. Doar dacă nu mă simt bine. Am momente când nu pot să mă dau jos din pat şi mi-e foarte rău. Atunci n-am cum să mă duc. Dar chiar dacă mi-e rău, mă duc în biserică şi mă rog acolo. Încerc să fiu prezentă la toate cele trei slujbe ale zilei.”, spunea aceasta, cu mai mulţi ani în urmă, într-un interviu acordat jurnaliştilor de la Trinitas TV.

  • În decursul a 25 de ani au venit doar două călugăriţe. În 1970, odată cu Ana Lucia Nedelea, au intrat în mănăstire 10-12 novice doar din Dâmboviţa   

Succesoarea sa preia o obşte vădit subţiată numeric faţă de vremurile în care Ana Lucia Nedelea păşea în mănăstire. Se întâmpla în anul 1970, pe când avea 15 ani. De loc este din Gheboieni de Dâmboviţa şi a ales să se călugărească împreună cu două surori ale sale. Maica stareţă de atunci era tot din Dâmboviţa. „În 1970 am venit 10-12 surori începătoare doar din Dâmboviţa. Atunci era multă aplecare, multă căutare spre viaţa monahală. Acum, din păcate, se simte aşa o degringoladă, încât, zic eu, nu ştiu cât de bine o fi. Dacă în ’59 ne-a desfiinţat Gheorghiu Dej cu Decretul 410, acum ne desfiinţăm singuri, pentru că nu mai vin. De exemplu, la noi, la Nămăeşti, în ultimii 25 de ani, au tot murit măicuţe, iar de venit n-au mai venit decât două măicuţe. Noi suntem şapte fraţi, şase fete şi un băiat. Trei surori suntem la mănăstire, trei sunt căsătorite şi fratele a terminat Teologia şi este la Mănăstirea Stelea în Târgovişte.”, spunea maica Ana Lucia Nedelea.

  • Mănăstirea funcţionează cu o treime din numărul de călugăriţe de altădată

Obştea nu mai este aşa de mare. La evenimentul de acum câteva zile, noi am numărat zece călugăriţe participante, cel mai probabil, acesta fiind numărul de vieţuitoare ale Mănăstirii Nămăeşti. Dar au fost vremuri în trecutul locaşului când se depăşea pragul maxim de 33 de călugări sau călugăriţe, destăinuit de Maica Domnului în vis ciobanului care a găsit Icoana Făcătoare de Minuni. „Am prins perioade în care s-a depăşit 33. Îmi amintesc că, la puţin timp după ce am venit eu la mănăstire, erau 33 şi, într-una dintre zile, au venit patru novice de-o dată. Patru surori. Două erau surori bune şi două prietene. Bătrânele se întrebau: care o muri dintre noi? Tinerele se întrebau: care o pleca dintre noi? Şi s-a întâmplat ca cele patru care au venit ultimele să plece la alte mănăstiri. Au avut chemare către mănăstire, dar au zis: parcă ceva nu se leagă, parcă locul acesta nu ne-ar vrea. Două dintre ele sunt stareţe. Aveau chemare, dar nu era locul lor aici. Apoi au început maicile să moară şi n-au mai venit altele în loc. Dar când se depăşea 33, se întâmpla ceva: ori murea una dintre bătrâne, ori plecau dintre tinere. Echilibrul, totdeauna, a fost până când… au început să plece la Domnul şi n-a mai venit nimeni în locul lor.”, spunea maica Ana Lucia.

Odată cu înfiinţarea muzeului Mănăstirii Nămăeşti care, potrivit fostei stareţe, s-ar întinde până la Costiţă dacă ar fi să expună toate costumele populare pe care le-a adunat din dragoste pentru familie, pentru satul natal şi pentru România, s-au înteţit apariţiile în media ale maicii Ana Lucia. Aceasta şi-a prezentat colecţia impresionantă, în versuri, cu zâmbetul pe buze, simţindu-i-se bucuria că astfel i s-a împlinit o mare dorinţă. Muzeul şi scrisul i-au alimentat dorinţa de a lăsa ceva în urma ei.

Întrebată cât de drag îi este locul în care trăieşte de 52 de ani, maica Ana Lucia a mărturisit: „Nu se poate explica în cuvinte. Mult, mult, mult de tot îl iubesc. Sunt atâţia ani care au trecut peste mine aici şi nici nu mă văd în altă parte. Nu m-aş simţi bine nici pentru o zi. Acesta este locul în care mă simt cel mai bine.” M.B.

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!