(continuare din numărul trecut)
+ Despre dragoste
Câteva sfaturi privind dragostea aproapelui
Dragostea de aproapele nu se reduce la un sentiment de simpatie faţă de el: ea începe cu fapta, iar fapta ne deschide inima pentru iubire. Minunea arătată în versetul acesta nu este aceea că un om rău a devenit o persoană cumsecade. Minunea este că un om egoist, care trăia pe socoteala altora, a devenit unul care, având legătură cu Dumnezeu, face binele Iară să obosească. (Galateni 6.9-10). Un om care se afla sub puterea Diavolului, colaborând cu el la înmulţirea răutăţii şi a nedreptăţii, a fost mutat în circuitul dragostei lui Dumnezeu. S-a făcut o întoarcere de 1800. Un om rău, egoist a fost transformat într-un activist al dragostei. În versetul următor (Efeseni 4.29), apostolul Pavel demonstrează acelaşi lucru prin exemplul bârfitorului. Cel care vătăma cu limba lui şi îi înjosea pe alţii este acum capabil să vorbească lucruri pozitive şi să slujească la ridicarea altora. Oprindu-ne asupra acestor două exemple, putem vedea lămurit o carenţă a felului nostru de a educa. Noi educăm adesea numai cu porunci, cu oprelişti. Am vrea să facem dintr-un hoţ, un om cinstit, unul care să nu mai fure; şi dintr-un bârfitor, unul care să nu mai bârfească. Dar nu este suficient. Dumnezeu vrea ca dintr-un hoţ să facă un colaborator în stare să transmită şi altora dragostea Sa, şi dintr-un clevetitor un om a cărui limbă să fie folosită pentru lauda lui Dumnezeu şi zidirea Adunării.
În Predica de pe munte, Domnul Isus face un pas mai departe. El ni-1 arată pe om angajat plenar în acţiune, în asaltul iubirii. Iată un om înconjurat de duşmani, silit să trăiască în condiţiile cele mai defavorabile. Se vorbesc despre el lucruri rele, negative, este urât şi calomniat. Cu acest exemplu extrem, Domnul Isus demonstrează ce este iubirea. La orice atac din partea celui rău, El porunceşte contraatacul dragostei. Dar nu Se rezumă la generalităţi, ci, pentru fiecare atac special, El are contra arma specială a iubirii. Pentru blestem, are contra arma binecuvântării. A binecuvânta înseamnă a vorbi de bine. Să dăm o ilustraţie practică: în Adunare, sau la locul meu de muncă, este cineva care mă calomniază, care mă pune în faţa colegilor şi a superiorilor într-o lumină defavorabilă. Eu îi creez acestui om o imagine bună şi-l prezint într-o lumină excelentă. Numai iubirea poate face lucrul acesta fără făţărnicie. Tot aşa mă port şi faţă de acela despre care aflu că mă urăşte, care mă păgubeşte şi mă ponegreşte. El trebuie să vadă că-i fac binele, atât în lucrurile mici cât şi în cele mari. Nu trebuie să-i plătesc cu aceeaşi monedă. Dar nu voi putea să fac asta decât dacă voi rămâne înaintea lui Dumnezeu până când inima mea va fi umplută cu dragostea divină. Pentru aceasta, am nevoie de linişte şi meditaţie adâncă. Trebuie să mă gândesc unde şi cum aş putea să-i fac un bine omului acestuia care mă urmăreşte cu atâta duşmănie, şi să i-1 fac fără a dori să-l îmblânzesc sau să-i joc un truc rafinat. Trebuie să caut, deci, a-i face un bine adevărat. Dar iubirea este foarte inventivă, şi va găsi ce să facă. Felul de viaţă pe care-1 aşteaptă Domnul Isus de la ucenicii Săi este arătat la Galateni 6.9-10: „Să nu obosim în facerea binelui”. Vom putea proceda astfel, numai dacă suntem copii ai lui Dumnezeu şi dacă trăim în contact cu bogăţia nesfârşită a dragostei Sale. Felul acesta de viaţă ne scoate din cercul strâmt al vieţii personale. Ne scuteşte de a ne învârti întruna în jurul propriului nostru Eu. Trăind în dragoste, scăpăm de noi înşine şi de toate problemele care ţin de Eul nostru. Iubirea aceasta nu este ea însăşi o eliberare, dar ea trezeşte şi fortifică posibilităţile trupului, ale sufletului, ale duhului. Sunt mulţi creştini care nu acţionează, ci doar reacţionează. Ei stau ghemuiţi la locul lor până când îi scoate de acolo batjocura necredincioşilor. Ei îşi astupă urechile, ca nu cumva să fie sufocaţi de şuvoiul glumelor murdare, dar nu devin ei înşişi activi, spunând ceva mai bun, înainte ca ceilalţi să fi spus ceva negativ. (continuare în numărul viitor)
Publicat din cartea „Religie sau credinţă?”, de Nicolae Tonoiu. Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3.
Telefon contact: 0745.021.424