Asemănare între cartea Daniel şi Apocalipsa. Ceea ce este Apocalipsa pentru Noul Testament este Daniel pentru Vechiul Testament. Pentru cititorul Apocalipsei este făgăduită o fericire specială; dar fericirea aceasta trebuie să fie şi pentru cititorul cărţii Daniel. Cuprinsul este asemănător în amândouă. Când se afundă cineva în istoricul cărţilor Bibliei capătă o mare admiraţie pentru felul cum a vegheat Dumnezeu asupra Cuvântului Său. Cartea Daniel părea aşa de încurcată, de parcă să fie aruncată ca să nu se mai găsească decât în unele traduceri. Vedem însă că s-a împlinit cuvântul care spune că Dumnezeu veghează asupra Cuvântului Său. Iar când s-au strâns la un loc cărţile Noului Testament era un timp de decadenţă; totuşi Dumnezeu a vegheat şi a făcut să nu fie primite decât cele insuflate de Duhul Sfânt. Cu cât ne adâncim în Apocalipsa şi în Daniel vedem că lucrul de căpetenie este venirea Domnului Isus pentru a-i lua pe ai Săi. Cele spuse în Daniel sunt lucruri dintre care unele s-au împlinit, altele se petrec acum, iar altele se vor petrece în viitor. Biserica alcătuieşte o paranteză, ea nu intră în istorisirile din Vechiul Testament.
Ziua Domnului va veni ca un hoţ. Apostolul Pavel le spunea tesalonicenilor că „ziua Domnului”, zi care cuprinde şi venirea Lui şi cele ce se vor petrece atunci pe pământ, „va veni ca un hoţ” (1 Tesaloniceni 5.2). Hoţul vine pe neaşteptate, nu ştii când a intrat în casă şi când ţi-a luat lucrurile din ea. Ai dormit şi n-ai simţit nimic. Pentru cine însă această venire va fi ca a unui hoţ noaptea? Desigur, pentru lume! În ce vă priveşte pe voi, tesalonicenilor, ziua aceea nu va fi ceva neaşteptat. Apostolul adaugă: „Când vor zice „Pace şi linişte!”, atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare” (5.3). Este o linişte şi o pace pe care şi o fac oamenii, dar ea va fi liniştea şi pacea dinaintea furtunii.
Venirea Domnului într o flacără de foc, pentru a pedepsi. La 2 Tesaloniceni 1.7 şi 8 se spune de „descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacără de foc”. Domnul Isus S-a înălţat la cer într-un nor luminos şi nişte îngeri au spus ucenicilor care priveau: „De ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer” (Fapte 1.11). Norul luminos este „semnul Fiului Omului” despre care se vorbeşte în evanghelie (Matei 24.30). Într-un nor S-a înălţat la cer şi tot într-un nor luminos va veni. Norul acesta este văzut aici ca „o flacără de foc”. Va fi alcătuit acest nor din îngeri? Ilie a fost ridicat la cer într-un car de foc, dar aceea era o formaţie de îngeri, tot aşa după cum şi caii şi carele de foc de pe vremea lui Elisei tot îngeri erau (1 Împăraţi 6). Dacă înălţarea la cer a Domnului Isus va fi fost la fel cu a lui Ilie, nu ştim. Că va veni pe norii cerului, aceasta este scris în Cuvânt. Fapt este că Domnul Isus va veni şi, împreună cu El, îngerii Lui şi credincioşii Lui. El va face atunci judecata celor vii, despre care se vorbeşte în Matei 25.
Pedepsirea celor ce nu-L cunosc pe Dumnezeu şi nu ascultă de evanghelie. La venirea Sa, Domnul îi va pedepsi pe cei ce nu-L cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de evanghelie. Parcă ar fi două categorii de oameni pe care îi aşteaptă o dreaptă judecată. Aceste două lucruri se găsesc la orice om care nu s-a întors la Dumnezeu: el nu-L cunoaşte pe Dumnezeu şi nu ascultă de evanghelia Domnului nostru Isus. Aceşti oameni nu vor să-L caute pe Dumnezeu, nu se gândesc la Dumnezeu şi nu se întreabă cum stau în faţa lui Dumnezeu. Tot ei sunt aceia care nu ascultă de evanghelia Domnului nostru Isus. Ei merg în neştire şi zic: Lăsaţi-ne cu Dumnezeu! Noi vrem să ştim de altfel de lucruri!
Pierzare veşnică de la faţa Domnului. „Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui” (2 Tesaloniceni 1.9). Poate cineva să pătrundă cu gândul tot fiorul acestor cuvinte: „pierzare veşnică”? S-au ivit unii care spun că „veşnic” nu este „veşnic”, ci un timp oarecare. Cuvântul lui Dumnezeu însă vorbeşte de „fericire veşnică” şi de „pierzare veşnică”. Dacă pierzarea nu este veşnică, atunci nici fericirea nu este veşnică, ba nici chiar Dumnezeu nu este veşnic.
Suceli periculoase! Într-un psalm se spune că faţa Domnului este împotriva celor răi. Domnul veghează însă asupra copiilor Săi. Acelaşi cuvânt are efecte contrarii. Unul se cutremură şi vrea să scape de faţa lui Dumnezeu, altul numai în faţa lui Dumnezeu vrea să se ştie. Într-un psalm citim: „Ţi-ai ascuns faţa şi m-am tulburat” (Psalmul 30.7). Hoţul însă nu se bucură să ştie că este văzut de cineva; de asemenea şi alţii care fac alte rele. Plăcerea păcatului este de scurtă durată şi lasă după ea multă amărăciune în suflet. „O pierzare veşnică de la faţa Domnului” înseamnă că Dumnezeu Şi-a ascuns pentru totdeauna faţa de la un astfel de om; iar dacă Dumnezeu Şi-a ascuns faţa, aceea nu mai este viaţă, ci curată nenorocire. Nenorocirea aceasta n-o simte acum orice om. Ca s – simtă, trebuie o inimă mai delicată, care să fi trăit în legătură cu Dumnezeu. Inima care nu-L cunoaşte va spune: „Nu-i nimic; mie îmi convine că Dumnezeu să nu privească la mine. Şi apoi, ce, Dumnezeu o să Se ocupe de om, care nu este decât o furnică pe pământ? Universul acesta e aşa de mare, iar omul este aşa de mic!…” Omului îi place să se dea în dosul unor astfel de idei, amăgindu-se că nu se găseşte sub privirea lui Dumnezeu care-i va pune odată totul sub ochi. Suntem, într-adevăr, mai puţin decât o furnică în comparaţie cu pământul şi cu universul întreg; cu toate acestea, suntem atât de însemnaţi, încât Tatăl din cer L-a dat pe singurul Său Fiu pentru noi, ca preţ de răscumpărare, preţ a cărui mărime n-o poate socoti decât Tatăl.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung Muscel. Telefon contact: 0745.021.424