Muzeul Municipal Câmpulung are deosebita plăcere de a vă invita să vizitaţi expoziţia temporară cu piese vechi de sute de ani: „FURCA DE TORS. Tradiţie – Artă – Meşteşug”, găzduită până la finele lunii aprilie de Secţia de Etnografie şi Artă Populară.
Furca de tors este una dintre uneltele cele mai folosite de femeile din trecut.
Etnografii precizează că furca de tors este un obiect moştenit încă din perioada precreştină, cu semnificaţii strâns legate de sărbătoarea de Dragobete.
Dintotdeauna, furca de tors a avut un rol social important, fiind primul obiect făcut cadou fetei de către feciorul cu care urma să se logodească.
Furca era folosită de femei, dar ca produs de meşteşug ea aparţine universului de creaţie masculin.
Din punct de vedere tehnic, furca este o unealtă folosită pentru prelucrarea materiei prime (lâna) prin tors şi e considerat că ne provine de la irili şi traci. O găsim şi într-una dintre cele mai interesante credinţe păgâne româneşti, aceea a Ursitoarelor, unde trei, şapte, nouă sau mai multe zâne ori spirite deţin controlul asupra destinului fiecărui om, stabilit încă de la naştere. Cea mai mare dintre ele, este numită Ursitoarea, ţine furca şi fusul; cea mijlocie, Soarta, toarce; iar mezina, Moartea, este cea care curmă firul. În alte credinţe, Dumnezeu ar fi cel care le-a însărcinat pe Ursite să ducă firul destinului pe pământ şi uneori nici măcar El nu poate schimba cursul stabilit de ultima dintre ele. Se spune că ele i-au furat apa vieţii lui Alexandru Macedon şi au devenit nemuritoare; de aceea, ele cunosc destinul omului. În fiecare casă din ţară se lăsau în trecut daruri sau „ursitoare” cu scopul de a le îmbuna în cele trei zile de la naşterea pruncului când stabileau aşadar cum va arăta viaţa fiecăruia.
În cadrul expoziţiei sunt prezentate publicului vizitator un număr de 91 obiecte din patrimoniul muzeal şi din colecţii private, precum furci de tors din sec. XX, din mai multe regiuni etnografice ale ţării. Furci de tors din: Muntenia, Transilvania, Oltenia, Banat, dar şi alte obiecte de uz casnic şi gospodăresc utilizate în industria casnică textilă, aşa cum sunt: vârtelniţa, sucala, scaunul, ş.a,m.d..
Vizitatorul va intra într-o lume ambientală a şezătoarei, a clacăi, unde va putea admira manechine îmbrăcate în costume populare muscelene şi alte piese de port bărbătesc, dar şi fotografii din prima jumătate a sec. XX, care surprind momente din viaţa pastorală a ţăranului român şi din industria casnică.
Expoziţia este realizată în colaborare cu Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti.
Sunteţi aşteptaţi cu mult drag!