5.Despre rugăciune
Piedici în calea comuniunii cu Dumnezeu
Anumite imbolduri lăuntrice contribuie şi ele la îndepărtarea noastră de Dumnezeu.
O altă piedică pe care vreau s-o amintesc este făptură. Dăm făpturii ceea ce se cuvine numai Creatorului. Mulţi sunt cu totul vânduţi făpturii. Ei se găsesc sub influenţa hipnotică a unui duh omenesc. Niciodată nu pot să lucreze în mod liber; mereu sunt legaţi şi chinuiţi de o apăsare lăuntrică şi urmăriţi de umbre ziua şi noaptea. Chiar visele lor vorbesc despre slujirea faţă de creatură. În inima acestor oameni nu Se află Dumnezeu şi dragostea Lui, ci chipul făpturii. Curvia aceasta duhovnicească este pricina pentru care mulţi nu ajung până la Dumnezeu, cu toate că duc o viaţă liniştită.
Mai sunt încă multe alte piedici, care duc la slăbirea noastră spirituală şi ne baricadează drumul spre inima Dumnezeului celui veşnic. Poate că umbli liniştit şi cu grijă, căutând un loc retras, dar liniştea nu-ţi va folosi la nimic dacă nu eşti gata să te debarasezi de tot ce te împiedică să ajungi la părtăşia intimă cu Dumnezeu. Trebuie să te dezlegi neapărat. Foloseşte puterile vieţii veşnice şi sângele Domnului Isus Hristos! Uşa îţi este deschisă. Vino şi te spală! Dă voie să ţi se rupă lanţurile care te leagă de lumea simţurilor, a gândurilor şi a făpturilor, şi care au făcut din tine un rob al tău însuţi şi al făpturii, în loc să fii robul lui Dumnezeu. Fii de azi înainte robul Lui! Intră în adevărata slobozenie! Slobozenia aceasta n-o vei găsi decât la crucea Domnului tău. Crucea îţi va fi poarta de intrare în inima dragostei celei atotrăbdătoare. Pregăteşte-te deci, suflete scump, să te întâlneşti cu Dumnezeu!
Câteva sfaturi privind întâlnirea cu Dumnezeu
Întâi şi întâi, vino aşa cum eşti! Vino cu păcatele tale, cu însuşirile tale şi cu viaţa ta firească nezdrobită! Nu căuta să te arăţi mai bun decât eşti! Domnul îţi cunoaşte inima şi ştie legăturile care te ţin rob. El îţi încearcă inima şi rărunchii. Este o nebunie să cauţi să vii la El altfel decât eşti în realitate, învinge-ţi mândria inimii şi fugi de prefăcătorie! Nu mai juca nici un fel de teatru! Lui Dumnezeu nu-I place făţărnicia, dar celor smeriţi le dă har. Apleacă-te înaintea Maiestăţii Sale şi aşează-te descoperit în toată ruşinea, şi goliciunea, şi ticăloşia inimii tale, în faţa ochilor Săi sfinţi. Primul meu sfat este acesta: vino ca unul care vrea să asculte de Dumnezeu în toate lucrurile! Ascultarea te desparte de păcat. Ea te face s-o rupi cu o viaţă nesfântă şi neplăcută lui Dumnezeu. Ascultarea lucrează acolo unde intervine lepădarea de sine. Cine se tăgăduieşte pe sine protestează împotriva a tot ce nu se potriveşte cu sfinţenia lui Dumnezeu. „Nu-L cunosc pe omul acesta”. Acestea sunt cuvintele cu care Petru s-a lepădat de Domnul. Cine vrea să asculte de Dumnezeu, trebuie să ajungă la lepădarea de sine şi, cu toată seriozitatea credinţei, să spună despre el însuşi: „Nu-l cunosc pe omul acesta”. Un astfel de suflet reuşeşte să se curăţe, iar adevărul îl va face slobod. Cel care a început să protesteze împotriva lui însuşi, acela îi dă dreptate lui Dumnezeu şi îl acceptă ca Dumnezeu al său.
Apoi, te sfătuiesc să-ţi deschizi inima pentru dragostea de nespus a lui Dumnezeu. Tu ai nevoie de iubire, ca să-i poţi iubi pe alţii. Până acum, tu doar ai cerut iubire de la cei din jurul tău, dar este scris: „Iubiţi-vă unii pe alţii” şi: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Mulţi aşteaptă iubirea ta. Dar cum ai să poţi tu iubi, dacă dragostea lui Dumnezeu n-a fost turnată în tine prin Duhul Sfânt? Primeşte în inima ta izvorul acesta de dragoste! Atunci te vei umple de iubire pentru toţi oamenii. Duhul de critică, vorbirea de rău, duhul de iritare, invidia şi multe alte porniri păcătoase ale inimii tale vor fi mistuite de focul dragostei lui Dumnezeu. Ce minunată este dragostea lui Dumnezeu! După aceea, ia tot ce ţi se întâmplă ca venind din mâna cea bună a milostivului Dumnezeu. Toate lucrurile lucrează spre bine: fie viaţa, fie moartea, fie înălţimea, fie adâncimea, cele de acum şi cele viitoare. De aceea, trebuie să iei tot ce ţi se întâmplă ca venind din mâna lui Dumnezeu. Toate vor sluji la mântuirea şi desăvârşirea ta. Toate suferinţele şi necazurile, toate neplăcerile şi greutăţile, toate încercările au un singur scop: să-ţi găseşti odihna numai în Dumnezeu! De asemenea, fii mulţumit cu ceea ce ţi-a rânduit Domnul. Dacă eşti vorbit de rău, primeşte totul cu un duh de blândeţe! Dacă eşti lăudat şi binecuvântat, mulţumeşte lui Dumnezeu pentru aceasta! În foame şi în sete, fii fără grijă, căci Tatăl însuşi îţi va purta de grijă. îngrijorările sunt păgâneşti; de aceea, cei ce se îngrijorează îl necinstesc pe Dumnezeu. Încă ceva: inima şi viaţa ta lăuntrică să-ţi fie mereu deschise pentru Dumnezeu! Să nu existe nici o umbră între tine şi Cel Preaînalt!
(continuare în numărul viitor)
Publicat din cartea „Religie sau credinţă?”,
de Nicolae Tonoiu.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3. Telefon contact: 0745.021.424