Capitolul II
3.Autoritatea Scripturii – temeiul relaţiilor în căminul credinţei (Deuteronom 11.18-25)
3)Cel de-a1 treilea cerc redă răspunderea transmiterii autorităţii Cuvântului lui Dumnezeu către copii, cu expresia: „să învăţaţi pe copiii voştri în ele şi să le vorbeşti despre ele când vei fi acasă, când vei merge în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula”. Nu este vorba de a învăţa pe copii numai un cuvânt cunoscut cu mintea, ci un cuvânt din inimă, care şi-a pus amprenta pe lucrările noastre (pe mâini) şi pe gândirea noastră (pe frunte). Chiar dacă sunt mici, copiii tot observi atunci când Cuvântul este doar o învăţătură teoretică sau când este exprimarea în afară a unei autorităţi fixate în adâncul fiinţei. Mulţi copii resping învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu, pentru că cei ce le-o dau sunt străini de ea în viaţa lor. Unde este dar inima pecetluită de Cuvântul lui Dumnezeu, unde este sufletul marcat de Scriptură, unde sunt mâinile şi mintea marcate de Cuvânt, atât de necesare depunerii unei mărturii în căminul creştin?
Putem remarca patru etape anterioare transmiterii unor învăţături ale Cuvântului lui Dumnezeu faţă de copii. Este o condiţie esenţială a Cuvântului, aceea de a ne schimba pe noi mai înainte de a-i schimba pe copiii noştri. Să nu aşteptăm să-i schimbe pe ei, atâta vreme cât nu a avut pentru noi autoritatea de a ne transforma. Sufletul lor mic creşte şi dorim să crească în atmosfera sfântă a Cuvântului lui Dumnezeu, dar aceasta este posibil numai dacă mai întâi sufletul nostru s-a lăsat modelat sub autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu şi a învăţat să-L respecte. Cuvântul trebuie să-Şi împlinească rostul în viaţa soţilor mai înainte de a fi învăţătură transmisă copiilor. Despre Avraam, Dumnezeu recunoaşte: „Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit” Geneza 18:19. Când Dumnezeu spune cuvintele acestea, Isaac nu se născuse încă, dar Dumnezeu reţine respectul lui Avraam faţă de Cuvânt şi trage concluzia: dacă Avraam personal respectă Cuvântul, cu adevărat va transmite şi descendenţilor săi aceeaşi atitudine.
Dacă dorim ca cei dragi ai noştri să primească şi să respecte Cuvântul, trebuie mai întâi noi înşine să fim exersaţi în a-L primi şi a-L respecta, pentru ca atunci când vor apărea ei, noi să fim deja crescuţi, să avem un avantaj faţă de ei în ce priveşte supunerea faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. După cum este adevărat că nu poţi să prinzi gândul lui Dumnezeu, în ceea ce priveşte alcătuirea unui cămin, în momentul când te căsătoreşti, dacă nu ai fost exersat să-l înţelegi în celelalte aspecte ale vieţii, dacă nu ai probat călăuzirea lui Dumnezeu în exerciţiul ei zilnic, tot astfel, pentru cei care au alcătuit un cămin, nu se poate să transmită Cuvântul lui Dumnezeu altora, până când El nu Şi-a dovedit puterea în modelarea fiinţei lor (a sufletului şi a inimii lor). O mamă care strigă la copii va avea copii care strigă la părinţi şi o mamă care e nervoasă faţă de copii va avea copii răzvrătiţi faţă de părinţi. Noi îi putem acuza pe copii că nu primesc Cuvântul lui Dumnezeu, dar această piatră se va întoarce asupra noastră ca un reproş, căci mai întâi noi nu L-am primit, de aceea nici nu le putem cere altora să facă ce nu am făcut noi.
Cu privire la Cuvântul transmis copiilor, remarcăm alte aspecte, redate prin cuvintele: „să învăţaţi pe copiii voştri în ele” şi „să le vorbeşti despre ele când vei fi acasă, când vei merge în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula”. Putem înţelege că metoda de învăţare a Cuvântului lui Dumnezeu nu este scolastică, ci este o metodă amicală, familială. „Să vorbeşti despre ele” folosind orice prilej: „în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula”. În general nu ne place nici nouă, nici copiilor noştri să învăţăm şi pentru aceasta, Cuvântul propune o cale delicată şi folositoare.
Aceste aspecte de amănunt sunt concrete şi îndepărtează falsele scuze că nu avem timp. Cuvântul spune: „şi când eşti acasă şi când eşti pe drum”. Când mergi să cumperi pâine, îl înveţi pe copilul tău şi să cumpere pâine şi să asculte Cuvântul lui Dumnezeu. Când mergi în vacanţă, în timp ce te afli în tren sau în maşină, în loc de multe altele, este potrivit să vorbeşti despre Cuvântul lui Dumnezeu. În călătorie, să foloseşti prilejul de a răscumpăra vremea; n-avem timp mult şi nici nu ni-l dă nimeni, dar cel pe care-l avem trebuie folosit într-un mod optim. „Când eşti acasă şi când eşti în călătorie”, este un cuvânt care ne îndeamnă spre buna utilizare a timpului scurt, spre a-l umple de fiecare dată cu valorile scumpe ale Cuvântului lui Dumnezeu.
(continuare în numărul viitor)
Publicat din cartea ,,Căminul credinţei sau familia” de Ion Socoteanu şi cu acordul autorului.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3,
Câmpulung Muscel.
Telefon contact: 0745.021.424