După ce că a formulat recursul cu întârziere, Primăria Câmpulung a sfidat completul de judecată al Curţii de Apel Piteşti neavând un apărător la procesul cu Marcel Pârşan. Angajatul de la Protecţie Civilă a întors în favoarea sa, cu ajutorul magistraţilor, bâlbâiala angajatorului grăbit să-l concedieze cu nesocotirea unor prevederi legale, după cum a concluzionat Tribunalul Argeş. Instanţa de fond l-a ajutat pe disponibilizat să se întoarcă la serviciu, suspendând măsura restructurării postului de la Situaţii de Urgenţă până la soluţionarea litigiului principal, prin care Pârşan caută să-şi recâştige job-ul la Primărie. Autorităţile locale au atacat hotărârea de suspendare a Tribunalului Argeş, numai că au făcut-o în afara termenului de recurs. Şi nici nu s-au prezentat în faţa Curţii de Apel, printr-un consilier juridic care să susţină cauza Primăriei.
Salariatul fusese dat afară cu un an şi jumătate înainte să iasă la pensie. Aproape un an a trecut de la pripita hotărâre din ianuarie 2020, care a „revoluţionat” schema de personal a instituţiei, declanşând nu mai puţin de opt procese! Şapte ale concediaţilor – cinci paznici ai Poliţiei Locale + Marcel Pârşan + Gabriel Corleanu – şi unul al consilierilor PSD Liviu Ţâroiu, Ciprian Neculăescu şi Mirabela Manea. Ţinând cont de următorul termen de judecată al acţiunii promovate de Pârşan, 6 ianuarie 2022, probabil că omul n-are motive să se mai teamă pentru pierderea locului de muncă, întrucât procesul – cu calea de atac – se va întinde până la pensionarea acestuia. Să presupunem că Pârşan pierde şi la Tribunal, şi la Curtea de Apel. Primăria are cumva motive să se considere învingătoare că s-a judecat cu unul până l-a scos la pensie?!
Primăria s-a făcut de râs la Curtea de Apel atacând cu întârziere hotărârea care îi dădea câştig de cauză lui Marcel Pârşan
Din vara acestui an, Marcel Pârşan se judecă cu autorităţile pentru anularea parţială a Hotărârii nr.16 din 28 ianuarie 2021 care i-a desfiinţat postul la Protecţie Civilă şi Situaţii de Urgenţă. Pârşan mai cere Tribunalului Argeş anularea dispoziţiei date de Elena Lasconi pe 25 martie 2021, de încetare a raportului de serviciu. Totodată, concediatul cere reîncadrarea în funcţia deţinută şi plata drepturilor salariate. Reîncadrat în muncă a fost înainte să se încheie acest litigiu, deoarece Marcel Pârşan a obţinut, printr-o acţiune separată, suspendarea măsurilor nefavorabile. Suspendare valabilă până se încheie procesul pentru anularea documentelor enumerate mai înainte, care continuă la anul, având următorul termen pe 6 ianuarie 2021.
Suspendarea pronunţată de Tribunalul Argeş a obligat autorităţile locale să-l reangajeze pe Pârşan şi să-i plătească salariul de care a fost privat în lunile în care a stat pe „tuşă”. Hotărârea de suspendare a Tribunalului Argeş, din 10 august 2021, a fost atacată de Primărie la Curtea de Apel Piteşti, unde, efectiv, s-a făcut de râs. Hotărârea Tribunalului făcea menţiunea „cu recurs”, dar nu-i învăţa pe juriştii Primăriei în cât timp să promoveze recursul. Iar aceştia l-au promovat când şi-au adus aminte, aducându-i lui Marcel Pârşan a doua victorie în chestiunea stopării temporare a măsurilor care îl lăsau fără serviciu.
Pârşan a fost apărat de avocat, Primăria n-a avut nici măcar un consilier juridic la proces
Redutabila garnitură de jurişti ai Primăriei, completată, în acest mandat, cu un membru tânăr şi odihnit, a încasat, pe 4 octombrie, al doilea eşec în răfuiala cu Pârşan. Repetăm, pe subiectul suspendării restructurării, cât durează procesul principal. La acea dată, judecătorii de la Curtea de Apel s-au pronunţat asupra recursului municipalităţii împotriva sentinţei Tribunalului, din 10 august 2021, care îi permitea lui Pârşan să se întoarcă la muncă. La apelul nominal, făcut în şedinţa publică din 4 octombrie, când s-a judecat recursul Primăriei, a răspuns avocatul Ciprian Nicolae, care îl apără pe Marcel Pârşan. Este acelaşi avocat care a obţinut victoria la Tribunal a consilierilor PSD împotriva măsurilor de reorganizare a Poliţiei Locale.
În schimb, Primăria a lipsit de la proces, neavând niciun reprezentant în faţa magistraţilor. Procesele autorităţilor cu Marcel Pârşan n-au făcut parte din categoria celor pentru care s-a apelat la apărători profesionişti. Dar asta n-are nicio legătură cu obligaţia juriştilor Primăriei de a reprezenta interesele instituţiei în cauzele în care este citată. Cu atât mai mult cu cât era vorba despre o acţiune promovată de Primărie, bănuim, interesată să răstoarne verdictul nefavorabil ei pronunţat de Tribunal. Cât de „interesată” a fost am dedus din absenţa de la procesul deschis, în primul rând, după expirarea termenului în care trebuia să se adreseze instanţei superioare.
Primăria îl critică pe judecătorul de la Tribunal că nu s-a limitat la „o pipăire a fondului”
Excepţia tardivităţii recursului Primăriei a fost pusă în discuţie, din oficiu, de către judecătorii Curţii de Apel, însă şi avocatul lui Pârşan a solicitat să fie admisă. Autorităţile au făcut o cerere de repunere în termen, însă nu s-au dus la proces ca să şi-o susţină. Juriştii Primăriei s-au apărat în scris susţinând că „instanţa a omis să indice termenul de exercitare a recursului, dispozitivul arătând exclusiv doar calea de atac deschisă, nu şi termenul de exercitare, situaţie în care (…) indicarea în mod greşit a termenului (aceeaşi soluţie trebuind aplicată prin analogie şi lipsei indicării termenului) se constituie într-o cauză de repunere de drept în termen a căii de atac.”
Altă critică adusă de către autorităţi a privit maniera în care a analizat judecătorul de la Tribunalul Argeş, care trebuia să se limiteze la „o pipăire a fondului”, nu să analizeze pe fond legalitatea actelor a căror anulare era cerută. „Or, în speţă, analiza făcută de instanţă a excedat cu mult pipăirii fondului.”, este justificarea autorului recursului, care îi impută magistratului de la Tribunal că motivele reţinute de acesta sunt identice celor invocate de reclamantul Pârşan.
„Destituirea unei persoane cu puţin timp înainte de pensionare nu poate reprezenta „per se” (n.r. în sine) o pagubă iminentă, un prejudiciu imposibil de reparat. Astfel, chiar şi în ipoteza în care actele administrative contestate ar fi anulate, reclamantul ar beneficia de plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă postul său nu s-ar fi suprimat, precum şi reintegrarea în muncă, la solicitarea sa, iar perioada de timp scursă până la anulare s-ar constitui vechime în muncă.”, sunt o parte dintre argumentele Primăriei, prezentate pe rolii.ro.
Şi, totuşi, nu era totul pierdut pentru Primărie
Termenul legal de declarare a recursului împotriva unei hotărâri prin care se dispune suspendarea, în materia contenciosului administrativ, era de cinci zile de la comunicare. Judecătorii n-au „înghiţit” argumentele Primăriei, care avea obligaţia să cunoască legea privitoare la termenele de formulare a căilor de atac. „Hotărârea recurată a fost comunicată către recurenta-pârâtă la data de 19 august 2021, astfel că termenul de recurs de 5 zile se împlinea la 24 august 2021, însă recurenta a declarat recurs la data de 3 septembrie 2021, cu depăşirea termenului mai sus menţionat. Deşi recurenta a invocat că operează repunerea de drept în termen (…), ca urmare a omisiunii instanţei de fond de a indica durata termenului de recurs, Curtea constată că norma legală menţionată este de strictă interpretare şi aplicare, fiind incidentă doar în ipoteza în care instanţa de fond a indicat în mod greşit durata termenului de exercitare a căii de atac, neputând fi aplicabilă prin analogie la ipoteza în care instanţa de fond nu a indicat durata termenului de recurs.”, îşi motivează judecătorii de la Curtea de Apel decizia de a respinge recursul Primăriei.
Chiar dacă se depăşise termenul de cinci zile, instanţa a constatat că autorităţile câmpulungene aveau posibilitatea de a solicita repunerea în termen în condiţiile articolului 186 Cod procedură civilă. Articolul nefructificat de Primărie, care mai putea salva ceva, prevedea că: „Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând, totodată, repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.” „Însă recurenta nu a înţeles să uzeze de această posibilitate.”, au concluzionat magistraţii care au respins recursul Primăriei ca tardiv formulat.
Magda BĂNCESCU