Tu, robul Domnului, care ai slujit cu credincioşie la postul tău, lasă-ţi puţin lucrul, comunitatea ta, amvonul tău, zgomotul anturajului tău şi caută un loc singuratic! Domnul are ceva de vorbit cu tine.
Soră, tu te-ai dedicat Domnului cu credincioşie pentru a sluji la patul bolnavilor, în Şcoala Duminicală, în treburile gospodăreşti de fiecare zi. Lasă-ţi acum lucrul şi caută un loc liniştit! Fă lucrul acesta înainte ca povara muncii tale să-ţi atingă nervii şi să trebuiască să fii pusă deoparte, complet neputincioasă.
Muncitorule, lasă-ţi locul tău de muncă, plin de praf, lasă zgomotul maşinilor, ieşi din toată larma oraşului, într-un loc singuratic! Domnul vrea să vorbească cu tine. Da, toţi cei obosiţi şi împovăraţi, ieşiţi la milostivul vostru Domn! El vrea să vă învioreze. Nenorocirea copiilor lumii acesteia este că lor le este frică de singurătate. Ei trăiesc într-un întuneric mare şi nu-i dau niciodată răgaz conştiinţei lor să-i judece cu privire la viaţa pe care o duc. Ei fug de linişte, fug departe de Dumnezeu şi nu vor să audă de veşnicie. O, dacă ar vrea ei să accepte şi să se gândească la scurtimea vieţii! Ar întoarce atunci spatele lumii cu deşertăciunea ei, cu războaiele şi certurile ei, cu minciunile şi răzbunările ei, şi ar căuta un loc liniştit pentru ca să se odihnească acolo împreună cu Domnul Isus.
Dar, ceea ce lumea nu face, să faci tu, copil al lui Dumnezeu! Domnul vrea să ne aibă cu El şi iată ce ne spune: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” Luaţi seama că Domnul vrea să ne aibă pe noi singuri: „Veniţi singuri.” Prin aceasta, Domnul vrea să ne spună să lăsăm totul la o parte: grijile şi temerile, familiile cu toată crucea şi suferinţa lor, prieteniile şi orice fel de anturaj; într-un .cuvânt, tot ce ne poate ţine departe de izvorul veşniciei. Vino singur şi caută-L pe Dumnezeu! „Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie şi nu ţi se umple faţa de ruşine.” (Psalmul 34.5).
Sfântul Augustin spune: „După cum soarele nu poate fi văzut decât prin lumina sa proprie, tot aşa lumina dumnezeiască n-o poţi vedea decât dacă eşti luminat de Dumnezeu însuşi.” Lumina aceasta nu poate fi găsită decât în linişte, în singurătate, în legătură cu Dumnezeu prin rugăciune. Dar pentru aceasta trebuie să întrerupem relaţiile cu oamenii şi să dăm la o parte tot ce se poate interpune între noi şi Dumnezeu. Domnul vrea să ne aibă. Veniţi singuri! Astfel, El vorbeşte cu noi şi noi cu El. Ni se vor deschide ochii şi vom putea să vedem ce se ascunde în inima Lui plina de iubire.
Un om al lui Dumnezeu, fiind întrebat de un începător în credinţă ce să facă pentru a ajunge în prezenţa lui Dumnezeu, a răspuns: „Fugi, taci, odihneşte-te!” A fost un răspuns bun, valabil şi pentru tine. Fugi de lume, du-te într-un loc liniştit, încetează să mai vorbeşti cu oamenii, ca să poţi avea legătură numai cu Dumnezeu. Odihneşte-te, şi inima ţi se va umple de pace în singurătatea plină de linişte. Vino singur, într-un loc liniştit, căci Domnul vrea să stea de vorbă cu tine. Profetul spune: „Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care împliniţi poruncile Lui” (Ţefania 2.3). Cel ce caută pe Domnul trebuie să meargă într-un loc liniştit. În zgomotul lumii acesteia, nu-L va putea găsi. Proorocul Amos strigă: „Nu căutaţi Betelul, nu vă duceţi la Ghilgal şi nu treceţi la Beer-Şeba! Căci Ghilgalul va fi dus în robie şi Betelul va fi nimicit. Căutaţi pe Domnul şi veţi trăi!”(Amos 5.5-6).
Mireasa, în Cântarea Cântărilor, şi-a căutat Mirele în oraş, pe străzi şi în pieţe, dar nu L-a găsit. În cele din urmă, recunoaşte: „Abia trecusem de ei, şi am găsit pe iubitul inimii mele. L-am apucat şi nu L-am mai lăsat, până nu L-am adus în casa mamei mele.”(Cântarea Cântărilor 3.4). Când Ilie se afla pe muntele lui Dumnezeu, a venit un vânt puternic, o furtună mare, dar Domnul nu era în vânt şi în furtună. Apoi a venit un susur blând şi liniştit, şi abia atunci i-a vorbit Domnul. Dacă vrei să auzi glasul Domnului care vorbeşte înăuntrul tău, trebuie să părăseşti orice loc zgomotos şi să intri în odihna cea plină de linişte. De aceea şi Domnul spune: „O voi duce în pustie şi-i voi vorbi pe placul inimii ei.” (Osea 2.14).
Se ştie, din vremuri îndepărtate, că atunci când Dumnezeu vrea să atragă un suflet la El, îl duce în singurătate, departe de zarva lumii, şi-i vorbeşte inimii lui, rostind cuvinte pline de dragoste şi bunătate. „Cuvântul Tău e înfocat şi robul Tău îl iubeşte.” (Psalmul 119.140). Ce uşor este atunci să-L cauţi pe Domnul! Atunci se termină cu orice alergare şi frământare. Domnul Se află acolo şi poţi intra în îndurarea Lui.
(continuare în numărul viitor)
Publicat din cartea „Religie sau credinţă?”,
de Nicolae Tonoiu.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3. Telefon contact: 0745.021.424