Regizorul Stere Gulea: „Sălile de cinema s-au pierdut în timp, obiceiul oamenilor de a merge la cinema s-a pierdut şi el”
S-a lăsat cortina peste ediţia experimentală a „Întâlnirilor Cinemaraton” (22-25 septembrie 2021), un proiect cultural îndrăzneţ, prin care organizatorii şi-au propus să invite la film proiectat pe ecran mare un public care, la Câmpulung, a pierdut acest obicei de prea mult timp. Timp măsurat în decenii de când n-au mai funcţionat cinematografele locale. În doua seară a evenimentului, regizorul Stere Gulea a vorbit despre această realitate nedreaptă, care îngreunează producţia de film în România: costurile investiţiei nu se recuperează, în lipsa spectatorilor care, în foarte multe localităţi ale ţării, n-au unde să vizioneze un film nou apărut. O iniţiativă privată cutezătoare, care şi-a propus să deschidă Centenarul „Marin Preda” cu un festival la Câmpulung, a depăşit impedimentul distanţării omului de cinema şi le-a oferit muscelenilor trei seri de proiecţii pe ecran profesionist, în cortul din Complexul Ceramus, precedate, în timpul zilei, de momente similare, consumate în amfiteatrele Colegiilor „Carol I” şi „Dinicu Golescu”, special pentru tineri. Valoarea acţiunii în conceperea şi derularea căreia s-au implicat Cinemaraton, Dacin SARA, Ceramus Film şi Centrul Naţional al Cinematografiei a fost dată de capodoperele cinematografice din program şi de invitaţii excepţionali, actori şi regizori ai unor ecranizări ale romanelor lui Marin Preda.
Moment impresionant semnat Dorel Vişan
Pentru Câmpulung este un eveniment în sine numai prezenţa unor notabilităţi ale cinematografiei naţionale precum regizorii Dan Piţa, Constantin Vaeni, Stere Gulea şi Şerban Marinescu şi actorii Ileana Popovici, Tora Vasilescu, Dorel Vişan, Mircea Diaconu şi Valentin Teodosiu. Însă aceştia au făcut mult mai mult decât au apărut în faţa publicului, întrucât toţi au întreţinut un dialog captivant cu spectatorii, care i-ar fi ţinut de vorbă mai mult decât şi-au propus moderatorii Cinemaraton. Discuţia post-vizionare, care ar fi trebuit să se limiteze la 30 de minute, s-a dus la trei sferturi de oră, în care regizorul Stere Gulea s-a lăsat chestionat de invitaţii lui Dorin Mirea, la Ceramus. Iar Constantin Vaeni, Tora Vasilescu şi Valentin Teodosiu au fost protagoniştii unei dezbateri cu o durată de peste o oră, pentru că muscelenii nu i-au lăsat să plece atât de uşor. Dan Piţa, Ileana Popovici, Mircea Diaconu, Dorel Vişan şi Stere Gulea s-au deschis în faţa liceenilor şi aici trebuie să punctăm dezinvoltura cu care adolescenţii i-au abordat pe realizatorii filmelor prezenţi în faţa lor cu amănunte savuroase din culise şi de pe platoul de filmare. La şcoli au rulat, pe durata celor patru zile, „Filip cel bun” (regia Dan Piţa), Moromeţii (regia Stere Gulea), „Titanic Vals” (regia Paul Călinescu), „Nostalgia dictaturii” (regia Marius Th. Barna), „Concurs” (regia Dan Piţa). Iar la Ceramus, „Imposibila iubire” (regia Constantin Vaeni), „Moromeţii” 2 (regia Stere Gulea), „Cel mai iubit dintre pământeni” (regia Şerban Marinescu). Programul a inclus şi un scurt metraj semnat de tânărul regizor Teodor Mirea, „Portret de familie”, ale cărui personaje decupate din viaţa reală şi introduse în acţiunea unui film spumos au stârnit zâmbete publicului.
Literatura şi filmul s-au îmbinat cu muzica, graţie recitalurilor susţinute, joi, de Andra Oproiu şi Ştefan Badea, iar vineri, în ultima seară de proiecţii, tulburătorul recital al lui Dorel Vişan, care a oferit momente de emoţie pură, a avut coloana sonoră asigurată de o corală a preoţilor Cătălin Florea, Andrei Ganea, Daniel Oprescu şi Răzvan Libianu, alături de care s-au aflat Adrian Ţurlea, cântăreţul Bisericii “Sfântul Ilie”, şi Eduard Maria, student la Teologie.
Stere Gulea: „Au venit canalele de televiziune de tot felul şi este mai uşor să rămâi acasă decât să te duci la cinema”
Cine a vrut să rememoreze vremurile în care cinematograful făcea parte din preocupările din timpul liber a acceptat invitaţia şi n-a greşit. Cele patru ore de film şi discuţii interesante, în fiecare seară, au însemnat timp de calitate şi timp diferit faţă de ceea ce se întâmplă de obicei în Câmpulung. Dintre mesajele invitaţilor, imposibil de cuprins într-o cronică a unui eveniment cultural select şi delicat, am ales reflecţiile regizorului Stere Gulea despre filmul în vremurile de odinioară şi cele de acum. Cuvintele sale explică perfect atitudinea faţă de arta cinematografică a tinerilor talentaţi, cu veleităţi de creatori de film, distanţaţi de această profesie din motive financiare. Şi, din păcate, atitudinea total schimbată a publicului faţă de ceea ce, înainte de ’89, ne plăcea cel mai mult: mersul la film.
Pus în ipostaza de a răspunde ce dificultăţi a întâmpinat la „Moromeţii” regizat în 1987 şi la „Moromeţii” din 2018, Stere Gulea a răspuns scurt: „Banii”. Excluzând partea financiară, să faci film în 2018, comparativ cu 1987, este la fel de greu, spunea creatorul filmului. „Din considerente diferite, dar la fel de greu. În primul rând, să faci un film este foarte greu. Nu vorbim despre responsabilităţi morale, pur şi simplu, şi fizic. În perioada anterioară vremurilor pe care le trăim, marile probleme erau legate de temele la care aveai acces. Libertatea de a alege ceva, conform dorinţei tale. Asta era marea problemă, că erai limitat ideologic. Mai ales filmul, cinema-ul în general, avea această restricţie. Nu spusese Lenin că electricitatea şi cinema-ul sunt cele mai importante vehicule ale bolşevismului? După aceea, dacă, dintr-o întâmplare fericită, reuşeai să te strecori, cum a fost şi cazul cu „Moromeţii”, începeau altele, de altă natură, care ţineau de ceea ce era pe atunci cenzura. Mascată… autocenzură… exista şi asta în noi toţi care făceam film. Alegerile erau, de multe ori, autocenzură. Astăzi, din păcate, ai toată libertatea, dar finanţele, cum spuneau „Moromeţii”, stau prost. La urma urmei, eu pot să înţeleg, cinema-ul este distracţie scumpă. Posibilităţile ca banii investiţi într-un film românesc să se acopere sunt minime. Filmul pe care l-aţi văzut – n.r. “Moromeţii” 2 – întâmplător, are acum succes de public. Spre surprinderea mea, vă spun. Asta este problema cu cinema-ul în România, din multe motive. Săli de cinema nu mai sunt, s-au pierdut în timp, obiceiul oamenilor de a merge la cinema s-a pierdut şi el, au venit canalele de televiziune de tot felul şi este mai uşor să rămâi acasă decât să te duci la cinema. Asta e.”, mărturisea Stere Gulea. Magda BĂNCESCU