Pe şeful asociaţiei care gestionează problematica gunoiului în judeţ îl ţine obiceiul de a le fi oaspete aleşilor câmpulungeni aproape de fiecare dată când a avut nevoie de votul lor. Spre deosebire de directorii din târg, cu nasul la o înălţime imposibil de atins cu prăjinile aflate la îndemâna gazdelor care fac invitaţiile – dacă le fac, căci s-ar putea să fie şi delăsarea Executivului o explicaţie pentru absenţa acestora şi-atunci îi ocărâm degeaba -, Gabriel Moiceanu a bătut drumul de la Piteşti la Câmpulung, indiferent ce hram a purtat primarul. A făcut-o şi în această săptămână, când s-a sunat adunarea pentru Consiliul Local. Aleşii au fost convocaţi la o dezbatere impusă de urgenţa aprobării documentaţiei care stă la baza licitaţiei pentru serviciul de salubritate în zona Câmpulung. Noroc că n-au avut consilierii chef de vorbă pe cât chef de explicaţii are directorul A.D.I. SERVSAL, care n-aşteaptă să fie poftit de două ori ca să preia sarcina lămuririlor!
Una dintre ideile interesante pe care le-am auzit la extraordinara de acum trei zile: intenţia Primăriei de a „demisiona” din job-ul de încasator al taxei de gunoi pentru Financiar Urban. Primăriţa, care susţine că nu mai vrea să facă muncă voluntară pentru operatorul privat cu care colaborează A.D.I. SERVSAL, a prezentat public următoarele variante, puse şi în atenţia firmei: ori societatea îşi preia abonaţii persoane fizice şi le încasează contravaloarea serviciului, pe care, în prezent, îl plătim la Primărie, ori transferă Primăriei şi persoanele juridice. Care au o relaţie contractuală directă cu Financiar Urban şi sunt taxate cu milă, în opinia şefei Executivului.
Liviu Ţâroiu n-a avut o problemă cu acest sistem considerat astăzi împovărător pentru instituţie, oferindu-se să-i facă un bine privatului. Pe care, o dată, l-a scăpat de corvoada încheierii contractelor, împuţinate cu 5.000-6.000 de abonaţi, după ce Edilul l-a scos de pe factura sa. A doua oară, l-a scăpat şi de complicaţiile recuperării debitelor de la restanţieri, căci Primăria achită facturile integral firmei Financiar Urban şi rămâne să se „spele pe cap” cu datornicii. Dacă urmăriţi portalul Judecătoriei Câmpulung, curg procesele deschise de firma de gunoi patronilor care au neglijat obligaţia. Acelaşi lucru trebuia să se întâmple şi cu persoanele fizice, dacă contractele ar fi rămas în sarcina Financiar Urban.
Relaţia administraţiei cu operatorul se va schimba, din câte au lăsat să se înţeleagă atât gazda, cât şi musafirul, care a punctat momentul apariţiei problemei pentru primării, în general, pentru că primăriile primesc şi achită factura emisă de Financiar Urban. Sistemul de taxare conform principiului „plăteşti cât arunci” a condus la creşterea acestor facturi, iar cauzele, de la meteahna orăşenilor de a umple tomberoanele cu orice, până la dezinteresul de a colecta separat deşeul reciclabil, nu le mai dezbatem acum.
Moiceanu a precizat că a impus la licitaţie două justificări. Prima: o fundamentare de tarif în condiţiile în care facturează Primăriei serviciul prestat în comunitatea respectivă. A doua: o fundamentare de tarif în condiţiile în care factura merge direct către beneficiar, care este cetăţeanul. Potrivit directorului A.D.I. SERVSAL, diferenţa de cost este de 40 de lei la tonă, în cazul în care operatorul face încasarea. Iar ca procent „livrat” la cererea lui Dan Şain, între 11-12%. După Moiceanu, tariful care i se plăteşte operatorului, pe tonă, include costurile de facturare şi încasare. Şi că încasarea făcută prin intermediul autorităţilor locale, pentru operator, s-a făcut în numele cetăţeanului.
Îl contrazice oarecum Şain, după care din bugetul local sunt suportate costurile Primăriei cu facturarea, încasarea, etc., ca să-i poată fi achitat preţul minim operatorului. Altfel spus, operaţiunea care s-ar desfăşura, în opinia convenabilă a lui Moiceanu, pentru cetăţean, deşi îl avantajează enorm pe operator, este suportată din bugetul local. Şi directorul asociaţiei judeţene admite că firmei îi este mai uşor să factureze în această manieră. Şi, cu siguranţă, îi convine, aşa cum le-ar conveni şi altor operatori de servicii publice, să aibă Primăria pe post de încasator. Şi recuperator de debite, pentru că Primăria face presiunea asupra cetăţenilor, pentru a scoate de la ei sumele neachitate.
Documentaţia pregătită pentru licitaţie prevede, la solicitarea Primăriei, cum va decurge parteneriatul autorităţilor locale cu privatul. Primăria, dacă optează pentru încasarea tarifelor de la beneficiar direct de către operator, după ce se câştigă licitaţia, îi pune la dispoziţie lista cu persoanele din gospodăriile de pe teritoriul Câmpulungului. Iar operatorul încheie contract direct cu beneficiarii, după care comunică Primăriei cine nu a parafat actele pentru ridicarea gunoiului. Beleaua pentru autorităţi este că ele îi vor soma pe cetăţenii rămaşi în afara relaţiei contractuale cu firma. Vorba lui Lasconi: Şi pe cine înjură omul? Pe Financiar Urban? Nu, pe primar!
De ce îi somează Primăria? Pentru că plăteşte pentru ei. Legea prevede că operatorul trebuie să emită factură Primăriei pentru cei care nu încheie contract. Şi asta pentru că, spre deosebire de alte servicii, serviciul de salubritate este obligatoriu, nu opţional. În opinia lui Moiceanu, operatorul va forţa încheierea contractului conform listei primite de la Primărie: dacă în gospodărie figurează patru persoane, sunt trecute patru, chiar dacă proprietarul insistă că sunt două. Dar, când nu se poate, diferenţa de persoane cade în sarcina Primăriei, pusă din nou şi la plată, şi la treabă. Vestea neplăcută pentru cetăţean, căci există una şi pentru el, este că, din evaluările făcute înainte de licitaţie de A.D.I. SERVSAL, beneficiarul va avea un tarif mai mare cu 1,5-2 lei decât taxa de la Primărie.