Magda BĂNCESCU
Alegerile s-au nimerit de Ziua Mondială a Turismului, care, combinat cu pandemia, ne-a „înroşit” suficient între ţările Europei, şi fără începerea şcolii, şi fără scrutinul de duminică. Vreme de hai-hui n-ar prea fi, după prognoza meteo, cu o maximă zgârcită de doar 17 grade la Câmpulung, nori şi posibil ploaie. Aşadar, nu va fi cazul de turism, nici electoral, căci sunt votări locale, la care cetăţenii sunt îndemnaţi să participe. La final de campanie, există un mesaj comun al tuturor candidaţilor: alegătorii să se prezinte la urne, indiferent ce le dictează conştiinţa să aleagă. Dar să nu irosească o şansă ivită o dată la patru ani, de a pune omul cel mai potrivit în fruntea localităţii. Aceleaşi mesaje de mobilizare la vot domină timida campanie de la rural, căci este nevoie mare de schimbare şi la comune, unde un vot inspirat poate avea ca efect raşchetarea “mucegaiului” din funcţiile publice.
La Câmpulung, parcă era vorba că vom avea o confruntare serioasă de proiecte de dezvoltare, pentru ca orăşenii să aibă ocazia să aleagă între programe electorale, nu între persoane. Parcă era vorba de absenţa atacurilor unui candidat la persoana altui candidat! De unde! Campania electorală s-a concentrat pe înghesuirea „intrusei” de către frăţia clasică PSD-PNL, care a îndrăznit să strice tihna campaniilor trecute, unde figuranţii la alegeri făceau reverenţe în faţa candidatului principal.
2020 a fost altceva. Dacă Lasconi n-a stat în “banca” ei, cum i s-a sugerat, plăteşte. Elena Lasconi nu e hărţuită de oamenii desemnaţi de PSD şi PNL să candideze, aceştia pozând în stimabili cu limbaj mieros, ci de secături zeloase, tocmite de partide să terfelească reputaţia unei femei care luptă corect, cu „armele” proprii unei promovări electorale ca la manual. De o jumătate de an, a bătut la pas fiecare stradă, ulicioară, fundătură a oraşului, a adus lideri politici, cu notorietate naţională şi europeană, ca să vorbească despre ea, a cooptat specialişti alături de ea şi a convins personalităţi apreciate de o Românie întreagă să garanteze pentru ea. Aşa se face o campanie onestă, profesionistă, decentă, prin care candidatul se face cunoscut şi-şi face cunoscute şi ideile. Căci asta vrea să audă cetăţeanul: ce ai de gând să faci pentru Câmpulung?
Nu se uită omul cum e coafată, cum e îmbrăcată, cum i-au scris cei de la Stare Civilă numele în buletin, căci cioflingarii plătiţi de partide să împroaşte cu mizerii s-au legat de orice. De la fleacuri inofensive, până la minciuni grosolane, pentru a denigra buna reputaţie a unui om cinstit, curat, fără legătura cu politica. Pe care reticenţa electoratului faţă de candidaţii independenţi l-a forţat să-şi aleagă o echipă politică, pentru a o susţine într-o bătălie care, din grea, s-a transformat în mizerabilă.
De ce? Pentru că n-a jucat cum a cântat sopranul, care a avertizat-o, de când cu învoiala ilegală a afişajului în zona istorică şi de protecţie a monumentelor, că „la noi” nu face fiecare ce vrea! Lasconi a făcut ce era normal să se întâmple într-o campanie cu acţiune, în ciuda purcoiului de încercări de intimidare, printr-o agasare permanentă, prin valuri de jigniri rostogolite în on-line, prin tentative patetice de discriminare. Tactici de manipulare uşor de recunoscut, care au culminat cu expedierea de mesaje telefonice unor alegători uşor influenţabili.
Dar „ţăranul” locului, speriat că-l ia la vot o „fustă”, aşa a înţeles să se promoveze: aruncând cu lături, prin hei-rup-ul valeţilor de la partid, pe care i-a prins dragul de scris. Şi de răspândit golănii prin mesageriile telefoanelor, asociind numele Elenei Lasconi de distrugerea ARO, un eveniment pe cazierul moral al tovarăşilor directori, deveniţi, din cioclii uzinei, ctitorii oraşului modern. Fanii lui Ţâroiu sau Zaharia de-aţi fi, nu putem accepta că, persoane trecute prin şcoală fiind, încurajaţi sau încuviinţaţi insulte la adresa aspectului fizic, a vestimentaţiei sau a locului de baştină al unui cetăţean înscris în cursa electorală. A batjocori un om n-are cum să te propulseze în aprecierea alegătorului civilizat. Astfel de manevre murdare or fi ţinând la cei care n-au încheiat studierea alfabetului, dar la cetăţeanul cu carte, indiferent de preferinţele electorale, nu prind manifestări de birt, dictate la un şpriţ.
Suntem în ultima zi a campaniei electorale purtate, conform angajamentului asumat, până în ultimul moment permis de lege, de Elena Lasconi, omul care a spart tiparul promovării limitate, până la ea, la penibilele baloane – care n-au lipsit nici acum la rivali – şi la o tură în silă prin miezul oraşului. Şi de n-ar vrea-o câmpulungenii primar, avem satisfacţia unei experienţe electorale complet diferită de apatia premergătoare scrutinelor precedente: o campanie muncită, dusă cu zâmbetul pe buze, printre oameni.