O disperare degradantă a emanat atitudinea PSD-iştilor, care, cu spumele la gură ale unui coleg turbulent, au coborât dezbaterea Consiliului Local la nivelul unei canalizări înfundate. Care a refulat în plen „dejecţii” electorale cu potenţialul de a distrage atenţia de la opoziţia pe faţă pe care liberalii i-au făcut-o primăriţei, şi prin declaraţii, şi prin vot. Până în acest mandat nu s-a întâmplat ca PSD să-şi încredinţeze imaginea, aspiraţiile pentru următoarele alegeri şi reputaţia de partid naţional, cu reprezentare locală, unui ageamiu, ca să fiu elegantă în a-l cataloga pe Ciprian Neculăescu. Era enervant şi Bogdan David, uneori sau de multe ori, dar David sunt sigură că citea în plus faţă de materialul de şedinţă. Nu-l “umfla” pe Ţâroiu nedocumentat, dimpotrivă, pisălogeala lui avea un pic de consistenţă. Numai că maniera de prezentare a mesajelor necesita calmante administrate auditoriului cu nervii torturaţi de larma agresivă a lui David&Company.
Neculăescu, în schimb, are intervenţii în plen inspirate de „se aude, se vorbeşte”. Păi, du-te, nene, la Primărie şi cere informaţii, cere contracte, cere întrevederi la şefii de servicii, ca să ai argumente să conduci dialogul cu Executivul. Şi să pui întrebările care să încurce Executivul, nu care să te încurce pe tine în ochii câmpulungenilor. Auzindu-l pe Neculăescu, care nu e altceva decât o marionetă aleasă neinspirat, cu şanse de a dăuna propriului partid, ajung să-mi pară rău că Liviu Ţâroiu a trecut în planul doi al acţiunii. Cu toate păcatele lui, cu dicţia lui împiedicată, Ţâroiu nu te scoate din sărite aşa cum o face Neculăescu. Dar ce-i compar eu, când Ţâroiu, ca primar, era amuzant şi când nu era cazul?! Nu mai e de când a fost trimis în opoziţie, unde i-au îngheţat poantele pe buze.
Slab rău Neculăescu ăsta, folosit de partid – şi de alţii – nu pentru isteţime, căci omul insistă să demonstreze contrariul, ci pentru predispoziţia la tărăboi, cu consecinţa înfurierii primăriţei. Pentru că, atunci când îşi pierde cumpătul, Elena Lasconi nu dă bine deloc în ochii comunităţii. Şi la asta, doar la asta, este bun Neculăescu. La şedinţa trecută, când Neculăescu a întrecut sever măsura, livrând neghiobii pe bandă, primăriţa nu i-a mai căzut în capcană, lăsându-l să se facă de râs de unul singur. O atitudine matură adoptată de Elena Lasconi, care e musai să se menţină.
Însă, la întrunirea de la începutul săptămânii, neroziile lui Neculăescu au pălit pe lângă ceea ce pare a fi debutul ruperii alianţei USR – PNL. În aparenţă, vicele Nicolae Zaharia n-a fost părtaşul acţiunilor iniţiate de colegi împotriva primăriţei. În cazul bazinului, n-avea cum, de vreme ce a fost treaba lui să coordoneze pregătirile de redeschidere, care au inclus, printre altele, impunerea unor tarife majorate substanţial. Şi dacă Zaharia ar fi avut o opinie discordantă faţă de a Elenei Lasconi în chestiunea preţurilor, colegii i-au salvat imaginea de viitor candidat la Primărie, care nu intră în contradicţie cu colega primar. A făcut-o, neinspirat, data trecută, în chestiunea angajării de avocaţi, când Zaharia a împărtăşit opinia lui Liviu Ţâroiu. Şi după câte am înţeles ulterior, era chiar opinia propriului partid, dar, în timpul şedinţei, colegii l-au lăsat doar pe vice să se afunde, nesusţinându-l în plen.
De data asta, Zaharia a părut mai vehement decât Lasconi în chestiunea preţurilor practicate la bazin şi n-a fost rău deloc. Din nou, vicele a punctat la imagine, sigur pe el, un pic autoritar în faţa PSD-iştilor şi solidar cu Lasconi, chiar dacă PNL i-a arătat o împotrivire fără perdea. După cum au ridicat mâinile cei trei liberali, au votat şi împotriva viceprimarului, nu numai împotriva primarului. Aşa s-a văzut din afară. Însă mi-e greu să cred că Zaharia n-a ştiut dinainte cum aveau de gând să se comporte colegii liberali. Dacă a fost regie ce am văzut la şedinţă, recunosc că le-a ieşit.
Pentru început, Anca Dumitrescu şi-a arătat făţiş faptul că îi repugnă partenera de alianţă a partidului. Liberala a fost o contestatară ferventă a Elenei Lasconi, atitudine pe care şi-a păstrat-o şi după alegeri, ca membră a parteneriatului cu USR. După Anca Dumitrescu, s-a dezlănţuit State, cu idei de inspiraţie social-democrată: preţuri mai mici! Noroc că l-am auzit pe Neculăescu cerând intrare liberă şi astfel a scăpat State de prima poziţie în topul leşinaţilor după electorat.
Până la urmă, aleg consecvenţa în idei a Ancăi Dumitrescu, anti-Lasconi cap-coadă, decât perfidia lui Ionel State, în care numai un naiv poate avea încredere. Pe 19 iulie 2021, la exact nouă luni de la învestirea Consiliului Local, pe 19 octombrie 2020, în care puterea era reprezentată de alianţa (de convenienţă) USR – PNL, liberalii au făcut primul pas în opoziţie. Dacă se întâmpla să cârâie la o singură hotărâre care nu le-a convenit, poate nu făceam atâta caz, dar au cârâit la trei puncte ale ordinii de zi, arătând ca şi când căutau să se lege de orice.
Norocul iniţiativelor Elenei Lasconi, la hotărârile delicate, au fost consilierii Partidului Oamenilor Liberi, care au salvat-o din situaţia delicată în care a fost trântită de proprii parteneri politici. Pentru că nici dacă îi avea pe toţi cei şapte USR-işti prezenţi la şedinţă – doi fiind absenţi – nu-şi vedea proiectul cu bazinul trecut.