Toate investiţiile mari ale lui Liviu Ţâroiu, exceptând Piaţa Primăriei şi Bulevardul „Pardon”, se scumpesc. Cu siguranţă, va creşte şi valoarea lucrărilor câştigate de firmele familiei Răuţoiu, Group Concif, Ratelen şi Conteh Barengott, care au prins cele două mari contracte generate de investiţia ratată de Călin Andrei. Primarul îi anunţa pe consilieri, dinainte de Paşte, că are pe birou solicitarea executanţilor Pieţei Primăriei de a adapta preţul la prevederile în materia salarizării personalului din construcţii, retribuit cu un minim brut pe ţară de 3.000 de lei. Pentru dezbaterea ordinară a aleşilor municipali, care, joi, îşi reiau locurile în sala de Consiliu, după o săptămână şi două zile de la precedenta convocare, în regim extraordinar, Executivul a pregătit mai multe documentaţii care privesc creşterea valorilor contractelor mari ale Câmpulungului. Cu excepţia Industrialului de Jos, unde şantierul este într-un stadiu avansat al intervenţiilor de renovare a clădirii-monument, scumpirea investiţiilor se produce înainte de începerea lor: podul de pe Şoseaua Naţională, care trebuie să fie funcţional în această vară, deşi n-a fost demolat nici cel vechi, conducta de aducţiune a apei şi Staţia de Epurare. Toate cele patru contracte sunt plătite prin PNDL, cu o contribuţie deloc de neglijat din taxele şi impozitele câmpulungenilor.
Probabil că municipalitatea rezolvă mai înainte daravelele solicitate de Ministerul Dezvoltării, care suportă grosul notei de plată pentru liceu, pod şi reţelele de utilităţi, după care se ocupă şi de înţelegerile directe cu constructorul care continuă „regenerarea urbană”. Acestuia Liviu Ţâroiu trebuie să-i plătească suplimentul ivit după licitaţie din bugetul local, în care cheltuielile acestui an sunt drămuite până la ultimul creiţar. Fapt care ne duce cu gândul că sumele percepute în plus de partenerul lui Ţâroiu vor fi procurate prin renunţarea la un obiectiv, două, trei din lista de investiţii. Care e atât de subţire, încât vezi prin ea.
Fostul Liceu de Fete şi podul din vecinătatea Minierului sunt la a doua majorare de preţ. În aprilie, în Săptămâna Mare, aleşii au dat un vot similar celui solicitat joi de primar, justificat de majorările salariale aprobate pentru angajaţii de pe şantiere. La două luni distanţă de creşterea valorii contractelor încheiate cu Sercop, pentru imobilul Colegiului Tehnic, şi cu Group Concif, pentru podul de la Apa Sărată, se cere din nou aprobarea Consiliului pentru alte sume, evident, mai mari. Şi mai mari decât cele votate în Joia Patimilor.
Asta e, unde-i lege nu-i tocmeală, mai cu seamă că ministerul este finanţatorul adaosurilor financiare direcţionate către conturile constructorilor care, în trei din cele patru situaţii, întârzie lucrări care trebuiau să fie aproape de momentul inaugural. Dar, pesemne, strategia constă în împingerea momentului predării lor către beneficiar în 2020, când Ţâroiu va face scurtă la mână tăind panglică după panglică.
Actualizarea preţului lucrării de la Industrialul de Jos înseamnă o diferenţă de aproape 195.000 lei faţă de valoarea mărită din aprilie. Faţă de valoarea iniţială a proiectului, costurile sunt, după cum intuiţi, şi mai mari. Cu 316.000 lei mai mari. Practic, proiectul, în ansamblul său, a crescut progresiv, de la 3,15 milioane lei – în octombrie 2018, conform devizul general actualizat ca urmare a încheierii contractului de execuţie a lucrărilor cu câştigătoarele licitaţiei, Sercop ADN, care s-a asociat pentru derularea acestui proiect cu Cornea Ind. Construct -, la 3,27 milioane lei, în aprilie 2019, apoi la 3,46 milioane lei, în iunie 2019. Dacă este să ne referim strict la construcţii şi montaj, saltul preţului, din aprilie, până în iunie, este de peste 248.000 lei. Pentru amatorii de cifre, lucrarea propriu-zisă costa 2,41 milioane lei, după licitaţie, majorată la 2,49 milioane lei, în aprilie 2019, apoi la 2,74 milioane lei, în iunie 2019. Diferenţele sunt de ordinul miliardelor de lei vechi, ivite după încheierea contractelor de finanţare şi execuţie, care nu afectează prea mult finanţatorul. Asta pentru că gestionarul PNDL era dispus să ofere Câmpulungului, conform contractului parafat în primăvara lui 2018, 3,94 milioane lei. Aşa că… ar mai fi loc ca părţile, care s-au oprit la 3,46 milioane lei, să pluseze din nou.
Reaşezarea costurilor contractului scade – şi asta este de bine pentru Liviu Ţâroiu, căruia îi rămân mai mulţi bani la teşcherea – contribuţia municipalităţii, care pune de la ea ceva mai puţin, pentru cheltuielile care nu sunt eligibile prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală. Iniţial, partea noastră era de 282.000 lei, micşorată la 264.000 lei. Oricum, pentru Industrial, este de reţinut scumpirea cu aproape 250.000 lei.
Să vedem ce-i cu podul de la Minier, care, deşi licitat şi câştigat de doi ani, nu se înalţă decât pe hârtie. Preţul i s-a înălţat şi în aprilie, i se mai înalţă o dată în iunie, fără să-l vedem înlocuit pe cel vechi, care pare un flecuşteţ pe lângă cel din Tabaci, eliminat definitiv din calendarul de investiţii, de dragul lucrării din Piaţa Primăriei. Reconstrucţia traversării de pe Şoseaua Naţională era finanţată de Ministerul Dezvoltării Regionale, în baza unui contract încheiat cu municipalitatea tot în primăvara anului trecut. După adjudecarea licitaţiei de către una dintre firmele care prestează în Piaţa Primăriei, în toamna lui 2017, consilierii au actualizat devizul general, care dădea o valoare totală a investiţiei de 908.000 lei, din care construcţii plus montaj, 740.000 lei.
Valoarea totală a investiţiei a săltat în aprilie la 1.075.000 lei, din care construcţii plus montaj, 906.000 lei. Pentru ca, în iunie, Executivul să pretindă Consiliului Local alte cifre de aprobat: 1.079.000 lei, pentru proiectul în ansamblul său, şi 909.500 lei, pentru lucrarea propriu-zisă. Primăria, a cărei contribuţie era de 184.000 lei, are de dat mai mult în contul a ceea ce nu decontează PNDL şi anume 355.500 lei.
Aceleaşi formalităţi se produc şi pentru Staţia de Epurare şi unul dintre cele două fire ale aducţiunii de apă, care trebuiau să fie în şantier la această dată.