Unul dintre momentele fericite din viaţa unui om este acela în care devine părinte. Naşterea fiului unei familii înstărite din zona noastră a adus multă zarvă şi bucurie, părinţii plănuind botezul copilului până în cel mai mic detaliu. Printre scâncetele bebeluşului, scutece, biberoane, preselecţii pentru doici şi cumpărăturile de rigoare, proaspeţii părinţi au calculat liste după liste, au făcut invitaţii cunoscuţilor, prietenilor şi rudelor, ca petrecerea să iasă perfect. Au cumpărat tot soiul de bunătăţi, şi-au aranjat casa destul de încăpătoare pentru mulţimea de norod sosit cu mic, cu mare să sărbătorească venirea pe lume a moştenitorului familiei cu pricina. Nimic nu părea să umbrească valul de emoţii care l-au copleşit în special pe capul familiei, căci ritualul botezului a mers ca pe roate. La fel şi petrecerea stropită din belşug cu vinuri alese, şampanie, tării de pe la noi, dar şi de pe alte meleaguri. Încercat de o asemenea bucurie fără margini, dar şi de nenumăratele pahare turnate pe gât, fericitul tătic a păţit-o rău de tot când se aştepta mai puţin.
Strigat de petrecăreţi că s-au golit clondirele de pe masă, bărbatul a alergat într-un suflet la pivniţă ca să umple cupele chefliilor şi ca petrecerea să continue până în zori. Grăbindu-se tare ca să nu se usuce gâtul invitaţilor săi, omul a alunecat zdravăn pe scările către depozit şi s-a rostogolit până jos. Bufnitura i-a trezit din beţie pe cei prezenţi la botez, care s-au grăbit să-i dea o mână de ajutor. Spre surprinderea tuturor, tăticul „afumat” n-a păţit mare lucru, alegându-se cu o julitură de toată frumuseţea pe braţ. Acum, bărbatul are nu doar un prunc care să-i reamintească de cea mai frumoasă zi a vieţii sale, ci şi o cicatrice, semn al unei sărbători de pomină.
Musceleanul de pe bulevard