Un politician care are o funcţie în administraţia publică locală, ca supliment al activităţii de bază, grataragiu cu terasă populară, nu ţine atât de mult cu plebea, cum vrea să lase impresia. Afacerile primează şi, ca să-i meargă lui bine, îi calcă în picioare pe amărăştenii care colindă magazinele alimentare cu punga goală, în căutarea unor preţuri cât mai mici. Nu contează că marfa este pe punctul să expire, important este să aibă cu ce să umple burta, la costuri cât mai reduse. Sătui de “furajele” primăverii, preparate şi la felul I, şi la felul II, întrucât carnea este un lux, pensionarii vânează reducerile din supermarketuri, de la ora închiderii. Cine n-are de lucru pe acasă îşi permite să ardă gazul printre rafturile doldora, la care se uită cu jind, în aşteptarea orei târzii la care se anunţă produsele şi reducerile de preţuri şi până la un sfert din valoarea iniţială. Vârstnicii stau cu ochii pe carne, fireşte, fiindcă de “frunze” li s-a acrit până peste cap. Numai că într-unul dintre supermarketuri au observat că, de la o vreme, cam iau leapşa aşteptând, cu gura plină de salivă, anunţul micşorării preţului la carnea de mici, de exemplu. În schimb, l-au ochit pe patronul posesor de grătare cum iese din magazin, târziu, cu trei cărucioare pline ochi de caserole cu carne de mititei aproape de expirare. Insul şi-a făcut relaţii şi, cu un mic ciubuc, îşi aprovizionează terasa la preţuri excelente, în necazul pensionarilor lăsaţi cu buza umflată. Musceleanul de pe bulevard
Articolul precedent
Articolul următor