În timp ce ne grăbim… şi ne grăbim încontinuu să ne facem lucrurile de zi cu zi, în Câmpulung s-au observat foarte mulţi oameni trecuţi de-o vârstă, care ne dau lecţii de viaţă şi de umor la fiecare pas.
Aşa s-a întâmplat ca, prin orăşelul nostru, să găsim, câteva zile la rând, diverşi bătrânei ale căror discuţii erau demne de o piesă de teatru. Într-un magazin, două femei, prietene de-o viaţă, s-au revăzut după mai mult timp şi au început să discute.
– Ai auzit tu că, în România, media de vârstă la femei este de 75 de ani? Întreabă prima…
Răspunsul prietenei sale a fost pe măsură: ai grijă, că suntem amândouă deja trecute peste termen şi nu se ştie niciodată…
Auzind bătrâna răspunsul prietenei sale, îi spune zâmbind: dar lasă dragă, că eu sunt babă, dar sufletul nu are vârstă. Mănânc ciocolată, mă ţin de glume, mă plimb… eu zic că o să o mai duc mult… şi cred că şi tu…
Aude prietena sa răspunsul, rămâne pe gânduri, îşi ia „la revedere” de la ea şi merge mai departe la cumpărături… rămasă lângă vânzătoare, bătrânica îi zâmbeşte şi îi spune: păi, în ziua de azi, cu telefoanele, cu oamenii ăştia grăbiţi şi ameţiţi, dacă uităm să râdem, serios că nu mai avem nimic… Ia dă-mi tu o ciocolată bună.
După ce şi-a luat ciocolata şi a plătit-o, bătrânica a ieşit uşor din magazin şi şi-a văzut de ale sale. În spatele ei, mai mulţi oameni au rămas cu zâmbetul pe buze şi gânditori… de ce? Pentru că din tot umorul femeii trecute bine de 80 de ani, reieşea un mare adevăr: suntem prea grăbiţi ca să ne amintim să mai râdem, să ne mai uităm la noi…
Musceleanul de pe bulevard