Magda BĂNCESCU
Trei veşti bune la începutul unei săptămâni speciale. Piaţa Centrală, acceptată. Documentaţia pentru clădirea Primăriei, acceptată şi ea. Calificat, după prima etapă de analiză, un proiect finanţat dintr-un grant norvegian, care plăteşte „înverzirea” Câmpulungului. Cu aceste fonduri nerambursabile se doreşte a fi create zone verzi, şi orizontale, şi verticale, pe zidurile unor clădiri centrale, aşa cum este „blocul rechinilor”, căruia Elena Lasconi vrea să-i dea o tuşă de „clorofilă”, ca să atenueze atmosfera posacă, întreţinută de griul agreat de tandemul Ţâroiu – Răuţoiu. Aşadar, Lasconi, cea acuzată că nu s-a instalat în funcţie cu câteva milioane de euro aduse de acasă, ca să aibă ce prezenta la bilanţul celor cinci luni de mandat, are două finanţări certe, asigurate prin programe guvernamentale, gestionate de C.N.I. şi Institutul Naţional al Patrimoniului. Este posibil să reuşească şi a treia, cu fonduri provenind dintr-o sursă externă, care susţine investiţii de mediu.
Ce ar trebui să se ştie despre Compania Naţională de Investiţii? Că, deşi ţine tot de Ministerul Dezvoltării, nu funcţionează ca P.N.D.L. Prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală a obţinut bani cine i-a cerut. Au fost excepţii proiectele respinse, poate, din cauza unor valori exagerate. De pildă, nouă, câmpulungenilor, la ce ne-a folosit că am obţinut unul pentru aducţiune, la o valoare prea mică, pentru a putea fi realizat? Am „câştigat” bani pentru o investiţie care nu se poate face din cauza insuficienţei fondurilor. Până la urmă, succesul lui Ţâroiu, care se lăuda cu zecile de milioane aduse prin P.N.D.L., n-a fost chiar un succes. Căci n-a accesat pe cât de mult era dispus acest program al Ministerului Dezvoltării să finanţeze. Municipiul nostru a beneficiat de sprijin pentru o canalizare pe străzile Carpaţi, Locotenent Oncica şi Zăvoiului, podul de la Apa Sărată, clădirea Industrialului de Jos şi Linia Apei a Staţiei de Epurare. Cam puţine. Aducţiunea de apă o trecem la rateuri, chit că, doi ani de acum înainte, contractul de finanţare este încă în vigoare.
Ţâroiu încercase, dar i s-a spus „nu” din start, să introducă în P.N.D.L. şi podul din Tabaci şi Piaţa Centrală. Vă daţi seama cum reacţionau cei de la minister dacă acceptau, de principiu, podul Tabaci? Dacă cu Lasconi au făcut exerciţii cardio pentru magherniţa din spatele pieţei, lui Ţâroiu îi făceau dosarul guler, după ce se lămureau că omul vrea bani pentru un bun al Consiliului Judeţean.
Mulţi nu realizează ce avantaj avem că primăriţa este, vreţi, nu vreţi, o vedetă. Era cunoscută şi înainte de alegeri, dar notorietatea dobândită după vot, când televiziunile şi site-urile de ştiri au tăbărât pe ea, nu ne face rău. Dimpotrivă. Că au fost şi situaţii care n-aveau ce să caute în presa naţională… să le depăşim, căci calităţile sale de om s-au reflectat în câteva rezultate notabile ale muncii de primar. Femeia asta are intrare peste tot datorită faptului că este cunoscută, insistentă şi „lipicioasă” cu lumea. Vineri, nici n-a pătruns bine în Parlament, că a şi fost abordată, inclusiv de cei de la pază, pentru şedinţe foto cu primăriţa de la Câmpulung. Aşa află lumea de Câmpulung.
Sunt convinsă că se vor găsi destui care să comenteze: păi, şi ce ne-a adus de la Bucureşti? Sigur n-a tras de un geamantan cu bani pe drumul către casă. Dar cimentând nişte legături cu şefi de portofolii importante în Guvern, avem o şansă. Înainte de Lasconi, ce şansă am avut? Să nu vă imaginaţi că, la discuţiile de vineri, de la Parlament, Lasconi a stat ca o şcolăriţă sfioasă, ascultând ce au avut de zis superiorii. În cazul ei, la ce gură are, nu s-a pus problema dacă au băgat-o în seamă. Nu. Au discutat cu ea pe picior de egalitate. Şi ştiţi de ce. Nu depusese jurământul de primar când a făcut o promisiune că, dacă i se întâmplă ceva Câmpulungului, dacă va fi „faultată” ca primar, află toată ţara. De asta spun că sunt bune îndrăzneala şi stăruinţa ei. Şi e şi mai bună notorietatea amplificată de rezultatul alegerilor locale.
Treaba lor de ce-o ascultă. O ascultă, fiţi convinşi, că are uşa deschisă la presa centrală şi nu se poate să nu-i intimideze, cât de puţin, această calitate. Lasconi mi-a mărturisit că a simţit că are suportul partidului. Piaţa, de exemplu, cu care orice primar s-ar fi împăunat, fiindcă este o reuşită cu adevărat, nu şi-l trece în contul personal de realizări. În loc să se laude cu performanţa de vineri, primăriţa dă acest proiect ca exemplu de sprijin pe care i l-au acordat politicienii de la centru. Înainte să vină ministrul la Câmpulung, la urechile Elenei Lasconi ajunsese o vorbă că n-ar fi şanse de finanţare în acest an. Dar a contat vorba bună pusă de colegii parlamentari, cu care aceasta împarte şi succesul celor 12 milioane de lei, în lipsa cărora Bulevardul „Pardon” rămânea, mult şi bine, râmătura lăsată în urma lui de Ţâroiu.
De ce sunt importante aceste discuţii pe care vi le prezentăm nu din raţiuni electorale? Dacă primarul, oricare ar fi el, este conectat la un program nedefinitivat, cum este Planul de Rezilienţă, despre care, deocamdată, nu se ştie în ce condiţii funcţionează, are habar de nişte proiecte pe care poate să le schiţeze. Pe care apoi să le depună rapid în momentul în care sursa de finanţare devine funcţională.
Regretul Elenei Lasconi este că nu merge la Bucureşti atât de des precum şi-ar dori. Au ţinut-o ocupată bugetul, controlul Curţii de Conturi şi proiectele pe care le-a depus pe diferite surse. În ediţiile viitoare, vom povesti pe îndelete despre ele celor care au curiozitatea să afle şi lucrurile „de bine” întâmplate la Primărie.