Magda BĂNCESCU
Dacă ne-ar fi spus cineva, în primăvară că, la o incidenţă a ratei de infectare la Câmpulung de 6,16, cât înregistram la sfârşitul săptămânii, suntem îmboldiţi să ieşim din case, îndemnul ni s-ar fi părut din alt film. Nu din cel de groază care nu se mai termină, cu o pandemie care seceră vieţi şi în orăşelul nostru, obişnuit să fie „coada” judeţului. Uite că ne-am găsit la ce să fim „moţul”! La numărul de îmbolnăviri, Câmpulungul fiind în „coasta” Piteştiului, unde situaţia infectărilor este reflectată de un nefast 6,78. Indisciplina de la Câmpulung ne plasează pe locul IV în judeţ, între localităţile urbane, după Piteşti, Topoloveni şi Ştefăneşti, toate cu peste şase procente. Mioveni, culmea, cel mai industrializat oraş din Argeş, reuşeşte să se ţină în afara „podiumului”, cu 5,68, fiind întrecut de Câmpulung, un municipiu “mort”, economic vorbind, care atinge performanţe negative.
Dacă nu erau alegerile, căci acesta este contextul în care am primit imboldul de a ieşi afară, pentru a merge la vot, bănuim că eram carantinaţi de mult de către prefect. Împiedicat, până duminică, de interesul parlamentarilor de a-şi menţine privilegiile de a izola localităţile în care infecţia se împrăştie fulminant. În afara Câmpulungului, din Muscel, îi avem înaintea noastră pe vecinii de la Mioarele şi vecinii lor de la Boteni, unii, cu 7,75, ceilalţi, cu 7,43. Cum s-o fi cocoţat COVID-ul tocmai la Măţău – şi într-un asemenea hal – încât să-i plaseze la înălţime şi în materie de purtători ai virusului… numai muscelenii de acolo pot spune. Deşi ei n-au cetăţeni îndărătnici din rândul minoritarilor, în schimb, au comunităţi de altă confesiune religioasă, care au fost generatoare de necazuri şi în alte comune cu mulţi adepţi ai altor culte, precum Rucăr şi Albeştii de Muscel.
Ce va fi de astăzi încolo… ne este frică să ne gândim, dar bine n-are cum să fie, dacă Primăria şi Poliţia nu trec la amendarea drastică a comportamentelor batjocoritoare la adresa riscurilor pandemiei. Nu merge cu avertismente, de vreme ce, pe stradă, vezi destui iresponsabili care nu poartă mască. Nu că n-o poartă cum trebuie, n-o poartă deloc. Au trecut alegerile, din cauza cărora politicienii au sacrificat controlul răspândirii bolii, aşadar, nu mai au motive să se simtă „şantajabili” de alegătorii nemulţumiţi de restricţii şi reguli. Dacă la Câmpulung nu se respectă nici cea mai simplă! Să porţi nenorocita aia de mască, salvatoare într-o măsură însemnată! Alţii poartă, o viaţă, proteze în loc de mâini ori picioare! Ori merg în cărucior! Alţii poartă hamuri incomode când îi termină durerile de spate! Ori dorm pe scânduri, când salteaua devine tortură curată. Iar smiorcăiţii şi căpoşii naţiei se vaită de o amărâtă de mască, singura protecţie posibilă până la vaccin!
Cei 6,16 obligă la punerea în practică a înştiinţării transmise de curând de Elena Lasconi: în perioada sărbătorilor, gata cu mustrarea din gură a contravenienţilor! Se trece la amendarea abaterilor depistate în spaţiul public, închis ori deschis. Aşa să fie! Amenzi, căci alergia faţă de lege nu trece cu vorba bună. Nu impresionează pe nimeni staţionarea maşinii de Poliţie, Municipală sau Locală, în puncte „sensibile”, dacă poliţistul nu coboară şi nu sancţionează tupeiştii cu nasul şi gura descoperite. Ce dacă fumează! Păi, pe stradă ai voie să fumezi?! Mâncatul şi fumatul în mers, când treci pe lângă alte persoane, n-ar trebui să funcţioneze ca pretexte pentru a scăpa de obstacolul măştii. Şi, cu toate acestea, vedem o groază pufăind sau ronţăind un covrig ori clefăind un sandviş, în timpul deplasării, de parcă-i apucă leşinul dacă aşteaptă până acasă.
Cu statistica Prefecturii în faţă, n-are sens a ne întreba cum am ajuns aici. Suntem needucaţi, suntem dezordonaţi, suntem necontrolaţi. Uitaţi-vă la bulucul supraomenesc la hipermarketul central, pentru un kil de carne de porc cu 10 lei! Merită să te azvârli în miezul puhoiului pentru o carne ieftină, de la care ţi se poate trage ultima îmbucătură?! Merită, din păcate, pentru prea mulţi dintre concetăţeni şi români, căci aşa este peste tot, nu doar la Câmpulung. Cu gândul la umplerea burţii cu mult şi ordinar, teama de COVID, în caz că a funcţionat vreodată la unii dintre noi, dispare la sprintul către galantarele doldora de o marfă pe care mai bine o ocoleşti. O fi sărăcie în oraş, dar şi hămeseala e mare, după cum trădează „omorul” format înainte de deschiderea magazinului. Căruia ar trebui să i se impună asigurarea unei discipline în comerţul care instigă la aglomeraţie cu preţurile ademenitoare la produsul pe care este bătaie la propriu. Dacă acesta este comportament decent, cu atât mai mult cu cât suntem în preajma Crăciunului: să-ţi dai coate, să te înjuri cu ceilalţi flămânzi din gloată, să te îmbrânceşti pentru „a umple maţul”… Ca o haită dezlănţuită către hălcile niciodată de ajuns, aşa arată acel clocot uman, în goana după o ciozvârtă amăgitoare. Căci la 10 lei primeşti mai mult os şi şorici, decât carne, ispita care declanşează instincte animalice.
Şi ne mai mirăm că nu ne iartă şi nu ne scapă Cel de Sus de pedeapsa bolii. Dacă noi, în fiecare zi, facem dovada că nu merităm. Aşa s-a înşirat COVID-ul. Lumea nu l-a luat din piaţă, unde a fost zăpăcit, timp de o lună, în hala cu vârtejuri de curenţi. Şi, în mod cert, nu l-a luat de la alegeri, unde, spre deosebire de cozile de la carne, ca pe vremea lui Ceauşescu, s-a menţinut o distanţare totală de cabinele de votare. La ora prânzului, în Vişoi, de exemplu, la secţiile cu cei mai mulţi alegători arondaţi, fiind un reper în materie de prezenţă, bătea vântul şi în exterior, şi în interior. Aproape de miezul zilei, când se presupune că este cea mai consistentă participare, n-aveai pe nimeni în faţă. Şi nici în spate. Atât de lejer mergea procesul de votare.
Încheiem cu un exemplu pozitiv de localitate argeşeană, cu care Câmpulungul se compară doar ca număr de locuitori. Nu se compară şi la bun simţ, bună creştere, reflectate în atitudine cuviincioasă. La Curtea de Argeş, rata de infectare era, la sfârşitul săptămânii, de 3,40, la jumătate din cea a Câmpulungului. Dacă la ei magazinele nu fac „pomană”!