Magda BĂNCESCU
Aproape 35 de milioane de lei, aceasta este valoarea investiţiilor propuse de Primărie în 2021. Prin comparaţie cu cele 31 de milioane de lei, care au fost destinate a finanţa lucrările şi dotările municipalităţii în 2020. Din păcate, din maniera simplistă în care a fost întocmit proiectul de buget prezentat publicului, nu vă putem informa care este sursa financiară a celor 35 de milioane de lei, în condiţiile în care ştim că excedentul, adică economiile acumulate la buget, pe care era clădit, cel puţin, în mandatul lui Liviu Ţâroiu, programul investiţional, a scăzut la 6,4 milioane de lei. Cărora li se adaugă cele 12 milioane de lei, primite de la Guvern, cu destinaţie precisă. Înclinăm către subvenţia de la bugetul central ca fiind cea mai pare parte a diferenţei prevederii bugetare, care nu mai explică, la fel ca în anii trecuţi, din ce este formată: buget local, fie venituri ale anului curent, fie excedent, şi/ sau buget central, prin fondurile P.N.D.L. Căci cele europene n-au fost decât pentru proiectul cu nevoiaşii.
Să ne amintim cum a arătat 2020 în materie de obiective ale municipalităţii, între care cumpărarea aripii private a Casei de Cultură „Tudor Muşatescu” era cam singura noutate interesantă. Dar de-atunci ni s-a părut poveste electorală şi aşa a fost. În rest, foarte subţire, extrem de subţire, lista de lucrări propusă de Primăria Câmpulung în anul electoral, în proporţie de peste 90% fiind aceleaşi din anii trecuţi. Singurele noutăţi remarcate între „vechiturile” plimbate dintr-un buget într-altul, fără a fi finalizate sau nici măcar începute, erau un tractor, un buldoexcavator şi intenţia de reîntregire a proprietăţii asupra Palatul Culturii, achiziţionând partea deţinută de omul de afaceri Marcel Proca, prin firma Tiparg.
Lui Ţâroiu nu i-a ieşit pasienţa cu Ministerul Culturii, nici cât a fost condus de ai lui, care, chipurile, făcea pe generosul cu municipalitatea, dându-i bani ca să încheie tranzacţia cu Proca. Încă o „gogoaşă” fierbinte, servită câmpulungenilor, pe care primarul îi îndulcea cu un praf de zahăr, suflat în ochi, că bagă, la solicitarea Ministerului, două obiective într-un program anual de reparaţii şi achiziţii de monumente istorice: Casa de Cultură „Tudor Muşatescu”, atât pentru întregirea proprietăţii, cât şi pentru continuarea renovării, şi Mausoleul Mateiaş, cu reparaţiile necesare. Poveşti! Iar Ţâroiu se mai şi făcea de râs defilând, verbal, pe la şedinţe, cu influenţa „domnului ministru secretar de stat Trâmbaciu”, deşi acesta era cel mult „domnul director” la un serviciu al Ministerului! Dacă era atât de influent Trâmbaciu, trebuia să avem un Palat al Culturii nou-nouţ, ca în 1907, când primarul Alexandru Muşatescu inaugura splendidul edificiu batjocorit de succesori, un secol mai târziu.
Restul lucrărilor… aceleaşi pe care le ştiam. Pentru a rupe gura târgului, mai cu seamă că erau alegeri, au fost înşirate în buget străzile programate la extinderea reţelei de gaze, fără a beneficia, însă, în momentul aprobării, de banii necesari punerii în practică a planurilor de introducere a utilităţii. Ce ne-a atras atenţia era că investiţiile lungite excesiv, precum şi cele neîncepute – cazul Bulevardului „Pardon” – s-au scumpit prin efectul trecerii timpului.
După cum am spus la început, investiţiile propuse în 2020 au beneficiat de o susţinere financiară în valoare de peste 31 milioane de lei, deşi necesarul era de aproape şapte ori mai mare, pentru a acoperi valoarea integrală a proiectelor, în marea lor majoritate, contractate. Realizările lui Liviu Ţâroiu presupuneau un efort total de peste 221 milioane de lei, din care, până la 31 decembrie 2019, se plătiseră 14,5 milioane de lei. De unde rezulta că era nevoie de peste 200 milioane de lei, pentru onorarea completă a contravalorii lucrărilor planificate. Din acest rest, în bugetul pe 2020 s-au prevăzut, după cum am precizat, doar 31 milioane de lei, care aveau următoarea provenienţă: 15,6 milioane de lei erau subvenţii de la instituţiile centrale care îi finanţau planurile lui Ţâroiu, 9,3 milioane de lei urmau să fie folosite din veniturile anului respectiv, 5,3 milioane de lei din excedentul bugetar, iar 835.000 lei din excedentul înregistrat la fondul de locuinţe.
Aceste informaţii lipsesc momentan din propunerea de buget pregătită pentru câmpulungeni, însă nădăjduiesc că forma care va ajunge în Consiliul Local va fi completată cu aceste date esenţiale. Era interesant de ştiut către ce a fost direcţionată „rămăşiţa” de excedent, deşi nici anul trecut, după cum remarcaţi, n-a fost depăşit, în momentul proiecţiei bugetului, disponibilul existent în prezent, de 6,4 milioane de lei. Ţâroiu şi-a propus să consume cu un milion de lei mai puţin, baza fiind P.N.D.L.-ul de care a tras de la început până la sfârşit de mandat.
Nu ne-a surprins modestia ţelurilor în domeniul investiţional, în 2020, an în care trebuia să fie duse la sfârşit şi să fie începute proiecte care ar fi trebuit inaugurate în anul decisiv pentru funcţia de primar. Chiar şi cel mai dificil capitol al reabilitării urbane ratate de administraţia PNL, Bulevardul „Pardon”, a fost în aşa fel planificat, încă din momentul intrării primei documentaţii în Consiliul Local, încât finalul celor doi ani de lucru să coincidă cu perioada alegerilor locale. Perioada alegerilor ne-a prins cu bulevardul demolat, imagine care persistă şi după şapte luni. Ce spuneam/scriam anul trecut, în februarie, când v-am prezentat bugetul? Că numai un sinucigaş electoral ar da startul lucrării la Bulevard în timpul campaniei electorale, ca să scoţi din minţi şoferii şi pietonii cu un şantier instalat în cea mai sufocantă zonă a oraşului! Şi aşa s-a şi întâmplat.
Dacă, până anul trecut, vă îndemnam să mergeţi la dezbaterea publică a bugetului local, ca să aflaţi cum aveau de gând edilii să ne cheltuiască banii, în 2020, am schimbat strategia. Asta pentru că nu aveaţi ce auzi la prezentarea bugetului, în afara lucrărilor care nu s-au făcut în anii trecuţi: podul de la Apa Sărată, Linia Apei a Staţiei de Epurare, conducta de aducţiune, un fir din cele două, PUG-ul, Piaţa Centrală, nişte tronsoane de apă şi canalizare şi asfaltări, cărora li s-a acrit şi lor să fie transferate dintr-un buget într-altul. Cu snopul de studii inerent fiecărui buget local, vechi şi noi.