Micul lac de acumulare de la Săticul de Jos, amenajat pe cursul râului Dâmboviţa, s-a transformat şi el, la fel ca multe alte suprafeţe de apă din această ţară minunată, pe care nu ştim s-o preţuim, dintr-o atracţie turistică într-un loc respingător, care tinde să fie sufocat de tot felul de mizerii. Apele care se revarsă în lac au adus şi aduc cu ele o cantitate impresionantă de gunoaie, lăsate de izbelişte de turiştii needucaţi în locurile de campare sau pe unde-o pun de un grătar, dar şi aruncate de localnici, care-şi otrăvesc mediul în care trăiesc. Imagini dureroase cu aceste dovezi ale nesimţirii umane au fost postate recent pe pagina de Facebook Rucar-Satic.
Cândva, priveliştea de la Barajul Sătic, de fapt un stăvilar de vreo 15 metri înălţime, care a creat un mic lac de acumulare tampon între Hidrocentrala Clăbucet, care are ca sursă de apă lacul Pecineagu, situate în amonte, şi cea de la Rucăr, era superbă. Şi acum ar fi dacă nu ar exista această adunătură de gunoaie, strânsă la coada lacului cu largul concurs al factorului uman. Transformarea lacului într-o groapă de gunoi ar fi putut fi evitată dacă oamenii, turişti şi localnici, deopotrivă, ar fi conştientizat faptul că natura, care le oferă atâtea satisfacţii, merită să fie respectată; a fost creată pentru noi şi în folosul nostru, dar nu ca să ne batem joc de ea! E uşor să dai vina pe viituri şi ploi, însă acestea nu sunt răsadniţe pentru peturi, doze de bere şi alte mizerii. Ele doar colectează! Pe de-altă parte, asta nu explică faptul de ce autorităţile nu curăţă lacul şi nu iau măsuri eficiente împotriva celor care au generat această situaţie! Nu ştim cine se ocupă de curăţarea şi igienizarea acestui lac, n-are prea mare importanţă, cert este faptul că pe cei responsabili îi doare-n cot că natura suferă! Narcis MANOLE