Într-o perioadă în care unii întreprinzători din domeniul alimentaţiei publice suferă din cauza pandemiei de COVID-19, fiind în pragul falimentului, alţii îşi ţin afacerile pe linia de plutire, ba chiar prosperă, de pe urma combinaţiilor cu instituţiile statului. Este şi cazul unui bişnişar din Câmpulung, apropiat al fostului primar, un om bun la toate, care manevrează, în schimbul unui comision baban, tot ce se poate vinde fără licitaţie, inclusiv alimentele pentru pacienţii de la Spitalul Municipal. Asta n-ar fi o problemă aşa de gravă, însă bate la ochi faptul că cei de la aprovizionare cumpără alimente de bază (ouă, ceapă, brânză, unt, macaroane, mălai, făină etc., etc.) pentru de trei ori mai multe porţii, adică vreo 65 pe zi, în condiţiile în care la spital sunt trataţi în jur de 15-20 de pacienţi cu COVID-19 (miercuri erau 110 argeşeni în cele şase spitale din judeţ, iar dacă facem o medie ar veni cam 18 pe unitate)!
Ce să înţelegem de-aici, că spitalul se pregăteşte din timp cu haleală aşteptând valul trei al pandemiei, de care se tot vorbeşte, sau vrea să-l salveze de la faliment pe micul bişniţar, care l-a atras în combinaţiile sale şi pe fiul său, acesta fiind responsabil cu plombarea găurilor din asfalt aflate pe raza oraşului? Mai mult decât atât, sunt voci care susţin că, deşi cantitatea de alimente abundă, la Municipal se mănâncă foarte prost, în sensul că porţiile sunt raţionalizate drastic, de abia le găseşti prin farfurii. De pildă, porţia de macaroane cu brânză are dimensiunea unei cutii de chibrituri, iar prin ciorbă alergi cu lingura după câteva firişoare de fidea sau legume. Carnea lipseşte aproape cu desăvârşire, mai puţin în meniul diabeticilor. În schimb, la TBC, dacă nu te doboară virusul, rişti să-ţi strici silueta după o internare de cel puţin o săptămână!
Musceleanul de pe bulevard