Imaginile apărute în această vară în care sute de maşini se văd aliniate pe Trasfăgărăşan şi cu zecile de turişti care se înghesuie pe Vârful Moldoveanu, sunt grăitoare pentru retrospectiva anului pandemic 2020. Înghesuiala de astă vară a fost influenţată de faptul că mulţi oameni, nemaiavând acces la vacanţele în străinătate sau din dorinţa de a evita aglomeraţiile din alte destinaţii turistice, s-au îndreptat către munte, mulţi neavând experienţa necesară sau echipamentul adecvat. Unii, care au crezut că totul e accesibil pentru că au văzut la cei din jur că se poate, nu au ţinut cont de echipament sau că au nevoie de o pregătire fizică, plus că, pentru a face poze sau a admira un peisaj extraordinar, s-au abătut de la traseele turistice, existând situaţii când au ajuns în locuri unde nu are cine să le ofere ajutor.
Pe timpul pandemiei, mersul pe munte a fost un sport destul de accesibil anul trecut, ceea ce e un lucru îmbucurător, pe de o parte, iar pe de alta, a scos la iveală că sunt destui români cu lacune în educaţie, după ceea ce lasă în urma lor pe potecile montane.
Pentru a preveni evenimente nedorite în această perioadă, de iarnă, când în judeţul Argeş, traseele montane care acced către creasta Masivului Făgăraş, precum şi traseele de creastă ale Munţilor Făgăraş, Iezer, Piatra Craiului şi Leaota sunt şi vor rămâne închise, şeful Salvamont Argeş, Ion Săndoloiu a venit cu o serie de precizări.
Sfatul Salvamont Argeş pentru cei care îşi vor petrece vacanţele în zona montană argeşeană este să nu încerce să urce pe traseele închise şi să ceară informaţii salvatorilor montani din zonă sau de la Dispeceratul Naţional Salvamont, formând 0SALVAMONT.
„Pentru că, la fiecare început de sezon de iarnă apar discuţii şi polemici pe acest subiect, revin cu nişte precizări care ţin strict de semantică. Nu mă bag în discuţii sterile pe Facebook, mai ales cu persoane pe care nu le cunosc, sau pe care le-oi fi întâlnit o dată în viaţă, chiar dacă îmi trimit mesaje în privat ca să mă certe… Iar cu cei pe care-i cunosc, polemizez în direct dacă e nevoie, nu am nevoie de Facebook! Dar, sintagma „trasee închise” este folosită frecvent de mine în comunicatele de avalanşă şi trebuie explicată, după cum se vede, mai ales că mai sunt montaniarzi care încă nu au clară diferenţa între „închis” şi „interzis”. Ca să nu mai vorbesc de presă…
Traseu interzis: traseu pe care nu intri sub nicio formă, te împuşcă, te bate cineva, ţi se întâmplă ceva. Nu ai voie! Menţiune: acest tip de traseu nu există în România! Nu mă refer aici la accesul condiţionat în parcurile naţionale, unde se iau măsuri pentru protejarea florei sau faunei. Am văzut personal, o grămadă de situaţii de acest fel în ţările pe care ni le dorim ca exemplu.
Traseu închis: potecă turistică omologată, cu marcaj (celelalte, fără marcaj, sunt doar poteci), care pe perioada iernii sau dacă se surpă, dispare, nu mai poate fi urmată. Poteca surpată poate fi desfiinţată ca traseu turistic, cea pe care există risc de avalanşă, este declarată închisă doar pe perioada iernii, pentru că traversează zone cu risc ridicat de dinamizare a zăpezii. Pe aceste poteci, dacă există risc de avalanşă, neexistând fizic, nu se mai fac patrulări Salvamont. Bazele Salvamont în care stau patrulele de salvatori montani, în funcţie de condiţii, pot fi nelocuite, temporar, din cauza condiţiilor de acces iarna sau din alte motive. Prin urmare, asistenţa în caz de accident nu poate fi la fel de promptă ca atunci când ele, traseele, sunt deschise, pentru că salvatorii trebuiesc alarmaţi din localităţile de reşedinţă. Intervenţia se supune aceloraşi pericole, adică salvatorii montani se expun aceloraşi riscuri ca şi persoanele care au fost accidentate/ucise în eveniment, astfel că gândirea pentru ceea ce trebuie făcut poate adopta amânări, căi ocolitoare cu durată mult, mult mai mare şi care îi pot criza pe unii, etc. Asta, indiferent de presiunea presei, a autorităţilor sau a creierelor odihnite de pe Facebook, care a devenit un fel de agora. Pentru mine, ca şef de operaţiuni, prioritară este siguranţa oamenilor mei!
Prin urmare, iarna este rezervată celor cu pregătire alpină, care fac totul pe propriul risc, conştientizând consecinţele. Iarna, accesul pe un vârf nu se mai face pe o potecă! Ea nu mai există, sau traversează zone de risc. Accesul se face pe muchii, unde riscul de avalanşă este aproape minim, traversările se fac cu atenţie la coechipieri şi din „ancoră” în „ancoră”, etc. Nimeni nu va putea interzice lucrurile acestea! Se numeşte abordare alpină şi este rezervată celor care chiar au idee…
Dar! Atunci când ai trei turişti pe Valea Rea, încălţaţi în adidaşi iarna, cu intenţia de a ajunge pe Moldoveanu (au mai fost şi în august, iar în Bucureşti, când au plecat, nu era zăpadă!), tineri după care am cheltuit resurse cu salvatorii montani să-i găsească şi să-i aducă acasă, ei bine, atunci cred că ai noştri colegi în albastru, de la Jandarmeria Montană, ar trebui să facă ceva! Adică să le ardă o amendă! La fel cu cei care intră pe drumuri montane închise din cauza zăpezii, cu gipane supărate, care se suspendă în primul kilometru şi care apoi zbiară la noi să luăm nişte lopeţi şi să-i scoatem de acolo, că dacă nu, dau telefon la 112. Iar eu le zâmbesc subţire, îi îndemn să sune 112. Ne ducem la maşină, vedem dacă e vreun rănit, iar dacă nu, sănătate. Putem evacua persoanele dacă vor, ca apoi să se întoarcă şi să se ocupe de maşină, asta fiind o operaţiune comercială între un proprietar şi o firmă de tractări, elicoptere, habar n-am. Dar aceştia din urmă, au noroc şi probabil sunt inspiraţi de ştirile tv cu bieţii jandarmi, care văd că în Bucegi şi-au făcut o pasiune din a transpira la lopată să-i scoată pe contravenienţi, în loc să le ardă o amendă că sunt pe drum închis.
Cam asta e diferenţa… traseu închis vs traseu interzis.
Vă urăm drum bun, în siguranţă! Aveţi grijă iarna asta! Şi apoi, în următoarea. Şi tot aşa!”, a transmis şeful Salvamont Argeş, Ion Sănduloiu. “E.M.”