Magda BĂNCESCU
Dacă vă ştiţi „iubitor al aproapelui”, ca pe propria persoană, indiferent că aproapele este, pe româneşte, o „vită încălţată”, nu lecturaţi rândurile care urmează. Pot manifesta indulgenţă faţă de revolta generată de neghiobii care îşi semnalizează săraca înzestrare numai cei care, asemenea autoarei, au restanţe la capitolul iubire faţă de semeni. Faţă de acei semeni care te fac să regreţi că n-ai doi metri şi 90 de kile, ca să-i ajuţi să „zboare” prin cea mai apropiată uşă ori fereastră, de vreme ce povaţa părintească – în cazul în care a existat – şi învăţătura dascălilor n-au avut efect. Adulţii zilelor noastre nu pot nega educaţia care s-a făcut în şcoala de altădată şi care numai de îndărătnic nu se „lipea”. Cred din tot sufletul că virusul care seceră vieţi nu este doar o boală. Este o încercare, o pedeapsă, o trezire, un test al răbdării, al căinţei, al supunerii. Şi un semn al schimbării. Că trebuie să încetăm să mai fim oamenii care am fost. Să ne îmbunăm şi să ne civilizăm. Or baza civilizaţiei sunt regulile, înăsprite de nevoie în aceste vremuri grele, care le dau urticarie prea multora, indiferenţi la imaginea suferinţei. Şi a celor chinuiţi pe patul de spital, şi a celor îndoliaţi de boala momentului. Şi de orice altă boală, căci 2020 a fost un an groaznic pentru atâtea familii, inclusiv din Câmpulung, care au pierdut oameni dragi. Câţi oameni tineri, oameni realizaţi, oameni buni, care dădeau valoare comunităţii prin menirea lor, au murit, în acest an, în Câmpulung! Şi nu de COVID, căci nu COVID-ul e răul cel mai mare care ni se poate întâmpla, dacă ne ferim corespunzător.
Nu se cade să judecăm criteriul de selecţie a celor care pleacă nedrept de timpuriu de lângă noi şi a celor care rămân, dar e greu să-ţi reţii furia, având parte de experienţe cu unii care fac umbră pământului degeaba. Într-o seară, după serviciu, ca orice cetăţean cu obligaţii, am avut în programul casnic achitarea întreţinerii. Resemnat cu gândul cozilor, cărora trebuie să le faci faţă fără crâcnire, căci n-ai încotro, te aşezi la rând. Şi coada este tot o regulă generată de aceste timpuri, pe care o accepţi fără să te agiţi, fără să te foieşti, fără să dai mărunt din buze. Şi dacă te manifeşti ca după o supradoză de energizant, nu se dă nimeni la o parte din faţa ta, căci eşti tu alergic la coadă. Noroc că n-am avut multă lume în faţă, ghinion că am avut în spate pe unul fără mască, din motiv de conversaţie telefonică. Gălăgia bipedă urla, cu o veselie bădărană, sub ferestrele locatarilor cu asociaţia la parter. Odată cu urletele şi hlizelile nepotrivite în public şi la anii personajului, din gura prostovanului erau împroşcaţi în toate direcţiile stropi de salivă, neblocaţi de masca staţionată la bărbie.
Îi detest pe cei care reuşesc să se concentreze la debitat intimităţi familiale lângă alte persoane adunate, nu de drag, la un loc. Obligate, după o zi epuizantă, să asculte fleacurile unora, cărora nu le pasă că deranjează cu decibelii şi bazaconiile spovedite şi publicului, martor fără să vrea la dialogul penibil. Aşa şi nătăfleţul de la coada de zilele trecute, ale cărui idioţii răsunau în liniştea serii, până la etajul IV. N-avea treabă el că lumea revenită acasă de la muncă se odihnea, lua cina sau se îngrozea la ştirile despre decedaţii de peste zi. Mocofanul ăsta, un ins trecut de 50 de ani, râdea enervant de zgomotos de absurdităţile împărtăşite unuia sau uneia la fel de binedispus(ă). Manifestările expansive în prezenţa semenilor, cărora trebuie să le respecţi compania forţată de împrejurarea expusă – plata dandanalelor lunare, – au continuat şi în interior.
Fără să existe un „regulament” afişat de administraţie, care se bazează pe un comportament cuviincios al abonaţilor – într-o lume normală, este firească o asemneea presupunere -, oamenii respectă tacit o regulă consimţită de majoritatea. Adică o persoană la ghişeul administratorului şi două-trei în afară, pe scară. Când îşi termină treaba unul dintre cei aflaţi în incintă, acesta deschide uşa blocată de interfon pentru următorul din afara blocului. Intru, când mi s-a deschis de către doamna care plătise ce avea de plătit, şi… mai să mă dea grămadă, ca să intre, în acelaşi timp, lătrătorul nemascat! N-a reuşit, având o mână ocupată cu mobilul, pe lângă care îşi clefăia limba, fără opreliştea măştii făcute ghemotoc sub bărbie. Rămas dincolo de uşa ferecată, s-a pus pe un tras furios de clanţă, în ideea ca cineva din interior, văzându-l nervos şi îngrozit de gândul hipotermiei, să-l lase să intre.
Nu s-a întâmplat până când n-a părăsit incinta o persoană, ca să se menţină numărul respectat de toată lumea. Mai puţin de „cimpanzeul” cu fes şi o mască de culoarea lavetei cu care ştergi podeaua, care a împrăştiat un kil de salivă pe lumea din jur, cât a îndrugat baliverne sub balcoanele oamenilor şi în holul scării. Recunosc că n-am suportat să nu-l atenţionez să-şi tragă masca aia mizerabilă peste nas şi gura spurcată, care vă imaginaţi de ce-a fost capabilă odată ce i-a fost provocată „inteligenţa”. Degeaba s-a alăturat protestului meu altă persoană la fel de deranjată şi de încălcarea legii, şi de riposta mitocană, că nu-l schimbi pe cel născut şi trăit în nesimţire.
Aceste specimene primitive, de la care, teoretic, nu trebuie să ai pretenţii, care chiar cred că cei care se supun regulilor sunt fraierii societăţii, cărora statul le-a şters creierul, te fac să regreţi că virusul nu alege. De ce nu-i alege numai pe tembeli, căci, dacă ar fi aşa, nu ne-ar trebui vaccin vreodată! De ce nu e prostia comorbiditate cu lipici la COVID, ca să se cureţe lumea de cretini? Cel pentru care am irosit spaţiul rubricii n-avea nicio boală, la câtă bună dispoziţie îl făcea să se zguduie de un râs prostesc lângă oameni care n-au avut curaj să-l înfrunte. Intuind, probabil, că plescăitorul reacţionează pe măsura tupeului de a intra într-un spaţiu închis fără mască.
Chiar dacă aţi fost şi dumneavoastră jigniţi în situaţii similare, nu vă lăsaţi descurajaţi! Continuaţi să-i avertizaţi pe obraznicii îmbătrâniţi degeaba, care nu dau două parale pe viaţa celorlalţi. Pentru că, din păcate, până şi COVID-ul ocoleşte astfel de gunoaie.