11.2 C
Campulung Muscel
September 26, 2021

Vreme superbă şi peisaje mirifice, la început de noiembrie, pe Găinaţu Mare

Toamna este un anotimp mult mai puţin capricios decât altele, cu multe zile senine chiar şi la munte. În unii ani poate să ningă în septembrie, la fel cum în mod excepţional se pot depăşi şi 40 de grade în aceeaşi lună. În noiembrie au fost şi peste 30 de grade în ţară, dar au existat şi ani în care în octombrie s-a depus strat de zăpadă şi la câmpie. La sfârşitul săptămânii trecute în întreaga ţară vremea ne-a surprins din nou cu temperaturi ridicate, iar oamenii au profitat din plin de acest lucru şi au pornit pe traseele montane, la pas sau cu bicicleta.

Sâmbătă şi duminică, zeci de turişti s-au aventurat pe traseele montane din masivele Iezer-Păpuşa, Piatra Craiului şi Leaota şi nu au avut niciun moment de regret. Natura i-a răsplătit cu peisaje mirifice, atât în zonele înalte, cât şi la nivelul pădurii, unde frunzişul codrilor a oferit un spectacol de culori impresionant, cum numai toamna poţi vedea! Am decis cu câţiva prieteni, după ce ne-am asigurat din timp că vremea e prietenoasă, să plecăm duminică într-o aventură montană în masivul Iezer-Păpuşa. Am ales ca destinaţie Vârful Găinaţu Mare (1831 metri) din două motive: nu mai fusesem acolo de câţiva ani buni şi a trebuit să ducem la îndeplinire şi o sarcină de suflet: amplasarea unei cruci la o stână, în amintirea celui care a fost „Nicu” Matei, fost inspector la DSP Argeş, dar şi crescător de animale cu ştate vechi, care a decedat în acest an şi care a păstorit pe acest munte peste 20 de ani. Ne-am luat rucsacurile, ne-am echipat adecvat, ne-am urcat în maşini şi am pornit către Voina. Am lăsat maşinile mai jos de cabană şi am pornit la pas pe Valea Largă, făcându-ne încălzirea, însoţiţi şi de o „haită” de câini maidanezi, ce-şi fac veacul pe lângă cabanele din zonă (nu s-au dezlipit de noi până în momentul în care am revenit la punctul de plecare, o situaţie care ne-a convenit pentru că ne puteam baza pe ei în eventualitatea unei întâlniri, nedorite, cu Moş Martin!). După circa un kilometru, am ajuns într-o poiană cu indicatoare şi am ales să urcăm către Găinaţu Mare nu pe traseul cu bandă roşie, ci pe cel cu triunghi roşu, către Vârful Ţefeleica. Ajunşi la Crucea Domnişanului, după circa două ore de mers lejer, am făcut stânga către Găinaţu Mare. Ultima porţiune de urcuş a fost un pic mai greu, dar am reuşit să ajungem cu bine toţi la vârf, în circa o oră şi jumătate. Această înălţime poate că nu este cea mai vânată din masivul Iezer-Păpuşa, dar oferă privelişti de vis. Într-o zi senină, cum am prins noi, se pot vedea uşor Piatra Craiului, Abruptul Vestic al Bucegilor  dar şi cele mai frumoase privelişti către vârfurile înalte Păpuşa, Tambura, Frăcea, Bătrâna, Piscanu, Roşu, Iezerul Mare şi Iezerul Mic. Nu nu ne mai săturam să admirăm peisajele de vis, iar aparatele de fotografiat şi telefoanele mobile au intrat în joc şi au surprins natura pură la ea acasă. În depărtare se vedeau şi alţi turişti, unii urcau spre Vârful Păpuşa, alţii veneau dinspre munţii Rucărului. Un lucru trist: şi în zi de duminică am auzit la un moment dat o drujbă, semn că hoţii de lemne îşi fac de cap şi în ziua pe care Dumnezeu a lăsat-o pentru odihnă şi relaxare! Am fluierat şi strigat în direcţia lor şi, brusc, glasul utilajului a amuţit instantaneu! Probabil că i-am speriat, cine ştie…După un popas de o jumătate de oră pe vârful ce măsoară 1831 de metri, am coborât la stână, nu înainte de a admira şi munca salvamontiştilor câmpulungeni şi aici vorbim de refugiul de la altitudinea de 1810 metri, amenajat cu multă trudă şi migală. Refugiul arăta destul de bine, semn că vandalii nu au trecut încă pe-acolo. Dispune de 10 locuri de dormit, în condiţii de bivuac. Este bine izolat şi găsim chiar şi o sobă cu lemne înăuntru. Are şi lumină electrică de la un panou solar precum şi prize USB. Wow! Ajunşi la stână, am amplasat crucea lui „nea Matei”, pe care era scris mesajul emoţionant „…să-mi aud câinii”, lângă o alta, ridicată chiar de el în amintirea celui mai bun baci pe care l-a avut, tot Nicu, dar Parolea, decedat în 2004, la vârsta de 56 de ani. Ne-am atins şi acest obiectiv, aşa că ne-am aşezat la masă, una tipic ciobănească, cu mămăligă, brânză de coşuleţ şi pastramă de oaie, după care, ameninţaţi de lăsatul întunericului, ne-am îndreptat spre punctul de plecare, pe traseul cu bandă roşie. În aproximativ o oră şi jumătate am ajuns la maşini, obosiţi, dar fericiţi şi am plecat spre casele noastre. Alex BARBU

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!