Magda BĂNCESCU
Dacă sala de festivităţi a Primăriei nu s-ar fi înviorat graţie numărului mare de tineri, care le-au locul bunicilor pensionaţi prin vot, plecai de la şedinţa de constituire a Consiliului îngreţoşat de mutrele emanând sictir ale „valeţilor” lui Ţâroiu. Pe care, la intrarea în sala mare – care, sub stresul pricinuit de COVID, ni s-a părut aşa de mică! -, l-am găsit în postura de plasator al invitaţilor. Omul dădea indicaţii care pe unde să se aşeze, deşi, de faţadă, atribuţiile de gazdă puteau fi încredinţate următorului funcţionar din ierarhia Primăriei. Care, de silă, de milă – în caz că ţine să-şi păstreze serviciul -, să presteze cuvenitele oficii ale evenimentului. Or dacă nu s-a simţit nimeni, dintre viitorii subalterni, s-o ajute pe Lasconi să iasă bine într-un moment echivalent maximului carierei sale de până acum, Ţâroiu a fost omul cu dispoziţiile. Dispoziţii date fără menajamente deţinătorului celei mai importante funcţii din sală, deputatul USR Moşteanu, expediat în sala de Consiliu, nemaifiind scaune libere.
Nu s-a pomenit până acum ca un parlamentar sau un preşedinte de partid judeţean, pe care, altădată, îi găseai pe primul rând al sălii, să fie trimis în încăperea alăturată, ca să asiste, prin uşile deschise, la ceremonie. Au păţit-o colegii de partid de la judeţ ai Elenei Lasconi, „victimele” lipsei de curtoazie ai unor organizatori cu fruntea la podea doar în faţa PSD. Era un moment special pentru primăriţă, care nu concurează cu nimic din viaţa sa profesională, întrucât această promovare a fost voinţa a peste 7.000 de oameni. De aceea era frumos să fi sărit în ajutorul său, cu sfaturi colegiale, „murăturile” cu ochii daţi peste cap că şi-au pierdut şeful. Generosul, protectorul şi permisivul, sub a cărui conducere s-au amplificat trândăveala, greaţa şi daravelele personale în timpul programului la serviciu. Dacă altădată n-aveai loc de „păsăretul” agitat de zici că primea miniştri, de data aceasta, făceau pe mironosiţele pitite prin birouri de frica infectării. Infectării cu bucuria unui om neatins de viciile din administraţia locală, care trecea prin clipe nemaitrăite până atunci, tratat cu răceală, ciudă şi impoliteţe.
Dacă n-am simţit amabilitate, n-are rost a pomeni despre respectul cuvenit deţinătorul funcţiei de primar în care Elena Lasconi nu s-a pus singură. Impresia, să sperăm greşită, a fost că noua primăriţă este tratată ca o ciumată, de vreme ce nimeni nu credem că i-a explicat, în detaliu, protocolul unei festivităţi cu o solemnitate de neegalat de restul acţiunilor găzduite şi/sau organizate de Primărie. În sfârşit, timpul le rezolvă pe toate şi nădăjduim că una din relele care-şi vor găsi leacul va fi neobrăzarea prea multora dintr-o Primărie contaminată de nesimţire şi corupţie. Şi că toţi ţopârlanii şi ţaţele cu aere de doamne se vor retrage din mediul „toxic” ce-i aşteaptă, cu sarcini îndeplinite profesionist. Cu performanţa evaluată, cu salariile adaptate competenţei şi cu zâmbetul rezolvat la plastician, dacă nu le vine din interior, atunci când li se adresează cetăţeanul. Cum le-a promis Lasconi înainte de alegeri.
Gândindu-ne la ce o aşteaptă pe Elena Lasconi, intrată senină în cuibul de vipere, parcă ne încearcă un sentiment de compasiune. Dacă, la ceremonialul de învestire, greţurile nu s-au abţinut de la a fi greţoase?! Vă daţi seama că tupeul dobândit în timpul lui Ţâroiu nu va dispărea în perioada lui Lasconi, care va face „curăţenie” de nevoie, dacă vrea să facă treabă.
Altă dovadă de grosolănie din partea colectivului dărâmat de pătrunderea prin „efracţie” a intrusei în rândurile sale: amărâtul acela de buchet de flori, plătit de noi, câmpulungenii, a lipsit cu desăvârşire la ceremonie. Din răutate, din prostie, din respingere, probabil, ca să-i arate că nu este binevenită, nimeni nu s-a învrednicit să-i ofere un buchet primăriţei, fiind vorba despre o doamnă aflată în cea mai importantă funcţie a municipiului. Or flori ne amintim că au primit consilierele locale şi angajatele Primăriei, inclusiv femeile de serviciu, de la primar şi colegi, consilieri ori angajaţi ai Primăriei, într-o puzderie de ocazii. Au atenuat impresia de puternică mitocănie manifestată de gazde cei cinci bărbaţi aleşi consilieri locali USR, care s-au comportat cavalereşte într-un moment decepţionant.
De asta ne bucurăm că s-a împuţinat gloata de bădărani îmbătrâniţi degeaba. Mai bine să câştige cei 10% din salariul primarului nişte tineri care, prin mâna ridicată, nu i-au permis primarului să fure. Să ia indemnizaţie unul care nu şi-a pătat conştiinţa şi reputaţia, dând frâu liber primarului să facă prăpăd din banul public!
Că tot vorbim despre mojicii adunaţi în jurul lui Ţâroiu după criteriul unirii a ceea ce-i aseamănă. Invitaţia la un pahar de şampanie în cinstea confirmării în funcţie a noilor lideri ai oraşului s-a lăsat cu câteva minute de aşteptare până la predarea-primirea ştampilei de primar. Şi a unei mape cu documente, printre care un plic despre care Ţâroiu spune că nu l-a deschis niciodată, fiind pentru situaţii excepţionale, de criză sau forţă majoră. Cum să nu-l deschizi, musiu? Dacă Andrei a lăsat şi alţi bani, pentru zile negre, ca acestea, aride în materie de economii, în afara celor peste 37 de milioane de care s-a ales praful?!
Cât a durat transferul de obiecte „sacre” de la un primar la altul, consilierii invitaţi să ciocnească o cupă de şampanie şi să-şi împartă felicitări şi urări au aşteptat pe hol. A aşteptat cine a avut bun simţ, căci unii au tulit-o cu neruşinare, deşi ceremonia de două ore, cât ţine de obicei, fusese comprimată la 45 de minute. Cu şampania, 50. Chiar pe unul dintre camarazii de pact politic de la liberali l-am zărit coborând grăbit scările, fofilându-se de la momentul de socializare. Probabil, şi sluga asta, invidioasă chiar şi pe succesul propriilor colegi de partid, suferă că a pierdut Ţâroiu.