În deceniul şapte aş secolului al XIX-lea, Mihai Eminescu scria în ziarele vremii despre o importantă descoperire arheologică făcută în Muscel, la Pescăreasa, „Cetatea Jidova”, pomenind de un anume domn Dimitrie Butculescu. Cine este acest Butculescu? Arheolog şi economist naţional, născut la 25 octombrie 1846 ca cel mai mare dintre copiii lui Constantin Butculescu, el se trage din vechea familie a căpitanului Mihai Roşioru, care, în 1557, după reîntoarcerea lui Mihai Viteazul de la Vidin, a căpătat pământuri în Roşiorii de Vede. Studiile le-a făcut la pensionul Schevitz, din Bucureşti, şi a urmat toate studiile scolastice la Colegiul Saint Barbe din Paris, unde a obţinut mai în toţi anii premii de onoare, specializându-se în economie şi arheologie. Descoperirea sa, castrul mare din punctul „Jidova” este cea mai importantă şi mai bine păstrată construcţie militară de acest gen de pe traseul Limesului Transalutanus. În ultimii ani, au fost făcute aici mai multe săpături arheologice care au scos la iveală vestigii şi informaţii importante despre strămoşii noştri. Şantierul arheologic de la Jidova a fost deschis şi în această vară, iar în urmă cu câteva zile a fost descoperită o inscripţie pe una dintre cărămizile construcţiei.
A existat şi o aşezare civilă
Persoanele care aleg să viziteze Castrul roman Jidova pot admira vestigiile arheologice din muzeul amenajat care au descoperite de-a lungul anilor în urma săpăturilor efectuate de speciliştii în domeniu. Expoziţia, deschisă în 1970, cuprinde obiecte descoperite în cercetările arheologice de pe Limes Alutanus şi Transalutanus şi cu precădere obiecte descoperite în cercetările din fosta fortăreaţă romană. Săpăturile au scos în evidenţă, pe lângă obiecte de origine romană, şi obiecte de ceramică, arme, podoabe, unelte sau monede dacice, demonstrând existenţa populaţiei autohtone în această zonă în timpul stăpânirii romane. „Expoziţia noastră nu este foarte mare, dar, totuşi, obiectele pe care la avem au o importanţă istorică. Avem piese găsite în cercetările lui Dimitrie Butculescu, din anul 1876, un ulcior care are şi semnătura autorului cercetării respective, Dimitrie Butculescu. La fel, şi în vitrina opusă, sunt nişte păhăruţe şi diverse piese de metal care au un timbru la fel cu semnătura şi anul când au fost găsite de către Dimitrie Butculescu, este un autograf al autorului cercetării ceea ce conferă un plus valoare. Altfel, obiectele ilustrează viaţa de zi cu zi a soldaţilor. Preponderent în expoziţie este ceramică, apoi materialul tegular, unele chiar cu urme de animale, urme de copii. Încercăm să oferim vizitatorului ceea ce se întâmpla în mediul civil, în aşezarea civilă, care, probabil, s-ar fi dezvoltat în apropierea castrului de aici. Din păcate, în urma cercetărilor de până acum, nu a fost găsită aşezarea civilă, nu ştim încă unde este ea amplasată, dar probabil a existat, fără îndoială.”, a precizat Ion Dumitrescu, muzeograf în cadrul Muzeului Judeţean Argeş. Anul acesta se lucrează şi la reabilitarea muzeului castrului, urmărindu-se ca în viitor să poată fi organizate aici activităţi interactive. „Institutul de Arheologie, în colaborare cu Muzeul Judeţean Argeş, a avut ideea să înfiinţeze aici şi o mică expoziţie de sit, gândită iniţial în 1970 ca expoziţia sitului Castrul roman Jidova. Ulterior, ideea a mers mai departe, dorindu-se chiar înfiinţarea unui muzeu al Limesului Transalutanus, titulatură pe care de altfel muzeul de aici o şi are. Anul acesta, pe lângă cercetarea arheologică, se fac şi lucrări de reparaţii la clădirea muzeului şi dorim ca în viitor să reorganizăm expoziţia de sit, bineînţeles făcând-o interactivă, având în vedere sala nouă pe care o vom amenaja. O să montăm o plasmă, eventual o să facem activităţi cu elevii, astfel încât situl de aici să devină din ce în ce mai viu, mai ales că deja Consiliul Judeşean a achiziţionat anul acesta şi o parte din terenul aflat în vecinătatea castrului.”, a mai adăugat Ion Dumitrescu.
Sunt dovezi că ar exista mai multe niveluri de locuire
Fiind o provincie de graniţă a Imperiului Roman, Dacia avea un important rol de apărare împotriva atacurilor barbare, aceasta presupunând construirea unor linii de fortificaţie punctate de existenţa unor castre de pământ sau piatră. Prin mijlocul actualului judeţ Argeş trecea una din liniile de fortificaţie menite să apere graniţa provinciei romane Dacia, marele val antic Limes Transalutanus sau Valul lui Traian (Troianul) de-a lungul căreia se înşiruiau o serie de castre militare. Dintre cele 13 castre cunoscute ale acestei linii de fortificaţii, Castrul roman de la „Jidova” este unul dintre cele mai bine păstrate din întreaga Dacie romană, iar cercetările arheologice susţinute, dublate de ample lucrări de restaurare şi consolidare constituie un model de consecvenţă şi reuşită în încercarea de a ne apropia mai mult de monumentele antichităţii. În acest an au fost reluate săpăturile, existând dovezi ale existenţei unor construcţii mai vechi. „Am reînceput şi anul acesta săpăturile la Castrul roman Jidova din Câmpulung, continuând, practic, să cercetăm o zonă pe care am început-o acum trei ani, astfel încât să vedem care ar putea să fie relaţia dintre clădirea comandantului şi această zonă dinspre latura de est a castrului, o zonă care nu fusese cercetată înainte şi care ne-a adus nişte rezultate foarte frumoase, în sensul că, se pare, această clădire a comandantului se extinde, la un moment dat, probabil chiar spre jumătatea secolului al III-lea, şi se construieşte o baie care deservea clădirea comandantului. De asemenea, am putut vedea că această cădire a comandantului pare să se aşeze peste un strat şi nişte clădiri mai vechi. În felul acesta, avem şi în Castrul roman de la Jidova dovada existenţei mai multor niveluri de locuire, care vin să completeze informaţiile pe care le cunoaştem, în general, despre situaţia din Limesul Transalutanus şi din castrul de la Jidova. Se credea iniţial că acest castru a funcţionat o perioadă destul de scurtă, 20-30 de ani, în timpul domniei lui Septimius Severus şi până în vrema lui „Filip Arabul”, dar iată că săpăturile din ultimii ani ne-au demonstrat că este foarte probabil să avem mai multe niveluri de locuire şi în felul acesta să ne putem gândi că poate datarea şi acestui castru, implicit a liniei de fortificaţii, ar putea fi, eventual, schimbată.”, crede Florin Matei Popescu, cercetător ştiinţific în cadrul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan”, din Bucureşti.
Meşterii soldaţi îşi lăsau numele pe cărămizile şi ţiglele romane
Printre descoperirile făcute la Jidova se regăseşte o inscripţie care conţine, cel mai probabil, numele meşterilor militari care au lucrat la construcţia castrului. „Pe lângă descoperirile monetare din anii trecuţi, care ne-au făcut să credem că, probabil, nu va fi fost abandonat cu totul castrul în vremea lui Filip Arabul, după cum se credea pe la 245, anul acesta am avut parte de o descoperire destul de interesantă, o scriere pe una dintre cărămizile folosite la ridicarea instalaţiei de încălzire cu aer cald a băii clădirii comandantului, pe care sunt prezente câteva nume. Sigur că, în condiţiile în care nu avem parte de multe descoperiri epigrafice pe Limesul Transalutanus, sunt foarte puţine, le putem număra pe degetele de la o mână, o astfel de descoperire este cu atât mai interesantă cu cât ne face cunoscută situaţia şi numele unor persoane care au trăit acum mai bine de 1.800 de ani în zona aceasta. Este o listă de meşteri soldaţi, care realizau cărămizile şi tegule romane, iar acesta este un fragment de tegulă romană, de ţiglă romană, pe care şi-au imortalizat numele înainte de ardere. Este clar că suntem în faţa unei liste de nume a unor soldaţi care au lucrat la realizarea acestei şarje de ţigle şi care au decis să-şi scrie numele şi în felul acesta să rămână. De altfel, nu este singura descoperire de acest fel din castrul de la Jidova. Practic, avem în acest moment peste 15 astfel de cărămizi fragmentare cu diverse scrieri, în marea lor majoritate fiind liste cu nume”, a mai precizat Florin Matei Popescu. Cercetările arheologice care se desfăşoară la Castrul roman de la Jidova au fost începute în 1962, iar în prezent sunt realizate de reprezentanţii Muzeului Judeţean Argeş, cu sprijin financiar de la Consiliul Judeţean şi Ministerul Culturii, în colaborare cu Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucureşti. Ama IVAN