Magda BĂNCESCU
Principiul după care şi-a ghidat primul mandat primarul în funcţie, „luăm de colea ceva, luăm de colea ceva”, pretext pentru a ţine domeniul public ocupat cu potlogul de magherniţe, generatoare de obligaţii la buget, naşte un plan de investiţii monstruos. Capul de afiş al ştirilor săptămânii trecute, crematoriul de leşuri, postat la marginea unei şosele de interes naţional, de legătură cu Braşovul, a picat în „buza” campaniei electorale, pe când candidatul nr.1 punea în practică una dintre teoriile sale recente. Şi anume că şi Spitalul, şi Primăria funcţionează foarte bine şi fără manager/primar, ambii cu concediile luate aproape simultan. Primul, din motive de sănătate, al doilea, din motive de extenuare profesională, cauzată de agenda fulminantă de lucrări şi proiecte de dezvoltare, cărora nu le mai face faţă. Cu primarul în vacanţă, testându-şi imunitatea într-un ocean de COVID, după contactele semi-protejate cu bolnavi de acasă, Câmpulungul trece printr-un nou scandal cauzat de perspectiva transformării în „groapa de gunoi” a ţării.
Dacă avem puncte nevralgice în materia protecţiei mediului, la Nord, la Est, la Vest, „graţie” depozitului de otrăvuri de la ARO, incineratorului de deşeuri de la Valea Mare şi rampei de transfer din Grui, de ce n-am avea şi în Sud o belea, ca să fim flancaţi de pericole din toate părţile?! Şi vom avea, căci debutantului în materie de afaceri cu deşeuri periculoase nu i-a fost anulat certificatul de urbanism, ca sancţiune pentru construcţia ilegală încropită la două luni de la debutul procedurii de autorizare. Altfel spus, dacă insul începe să se conformeze cerinţelor din certificatul de urbanism, procedura continuă până când acesta obţine toate aprobările şi avizele. „Golănia” autorităţilor locale, în această speţă în care răul putea fi retezat din faşă, dacă solicitantului i se opunea hotărârea de Consiliu care interzice orice fel de crematorii apărute după anul 2014, s-a simţit din primul pas al investiţiei. Mai exact, Primăria – primarul, căci el semnează documentele – i-a eliberat actul care îl învaţă pe întreprinzător ce să facă pentru a-şi deschide incineratorul de cadavre de animale. Prin acest gest, instituţia şi omul care trebuie să ne apere sănătatea au consimţit ca acest cuptor prin intermediul căruia clienţii scapă de hoituri să se facă pe teritoriul Câmpulungului.
Şi nu pe te miri ce coclauri, ci fix la şoseaua naţională, cu tranzit ca la balamuc, şi în timpul săptămânii, şi la sfârşit de săptămână. Însă nu amplasamentul generează cele mai mari frământări, căci, pentru bani, aceste autorităţi ar fi acceptat crematoriul peste drum de Primărie, unde se dezintegrează uşor, foarte uşor, ca să nu avem un şoc cauzat de dispariţia dintr-odată, fosta staţie de autobuz. Altceva macină mai tare decât locul în care se va face prima investiţie de anvergură după reabilitarea centrului. De ce semnatarul certificatului de urbanism n-a refuzat eliberarea lui? Ce-o fi fost în capul lui? Că dacă patronul este de-al locului, afacerea lui puturoasă va fi acceptată de comunitate?! Adică noi, comunitatea, am sărit cumva la Tofan, pentru că era moldovean?! Nu pentru că aducea mii de tone de reziduuri adunate din toată ţara, de care se debarasa într-o manieră mortală, la propriu?!
Un primar isteţ pasa responsabilitatea către instanţă, la care s-ar fi ajuns în eventualitatea în care cererea era respinsă. Iar motive solide de respingere existau: la Câmpulung, conform unei hotărâri de Consiliu din 2014, nu mai pot fi înfiinţate decât incineratoare pe lângă spitale şi numai pentru deşeurile rezultate din activitatea medicală. Punct. Dacă magistraţii hotărau că poate fi încălcată legea locală menită să ne apere, inclusiv pe ei, de poluatori… asta era, Primăria mergea înainte, eliberându-i certificatul de urbanism. Or Primăria însăşi s-a făcut că uită de interdicţia salvatoare, comportându-se cu acelaşi servilism suspect arătat faţă de afacerişti care ne-au compromis reputaţia de zonă binefăcătoare pentru sănătate.
Al doilea ajutor acordat întreprinzătorului: ochii ţinuţi strâns închişi cât patronul firmei de apartament a turnat „temelia” viitorului business toxic. Viceprimarul nostru navetist, pe care serviciul îl obligă la două drumuri pe zi Câmpulung – Piteşti, chiar n-a remarcat lucrarea de pe marginea DN 73? Nu s-a întrebat, ca membru al conducerii oraşului şi ca preşedinte al Comisiei de Urbanism: noi când i-am dat voie ăstuia să construiască? Şi momentul în care a apărut platforma betonată, cu zona de acces pietruită, în timpul săptămânii de concediu a primarului, ne inspiră gândul unei regii intervenite între părţi. Adică… „Faci ce faci, dar nu când sunt eu în oraş”, ca să aibă şi primarul o portiţă de scăpare în cazul în care se răscula electoratul că-l împute cu duhoarea hoiturilor arse la intrarea în oraş. Deşi, dacă vom purta măşti, un an, doi, de acum înainte, nu văd protectorii iniţiativei private, de la Primărie, de ce ne văităm de mirosuri respingătoare.
Singura reacţie oficială – până ieri – a fost un comunicat de presă redactat în acelaşi stil mediocru al slujbaşilor Primăriei, care nu spun mai nimic. Sub semnătura lui „Mărgă”, aplicată la finalul unui text meşterit de zeloasele subalterne ale primarului, sunt anunţate sancţiunile aplicate constructorului zorit. Prima: amenda, fără a fi specificat cuantumul, de unde bănuiala că, la acel moment, era la nivel declarativ. A doua: sistarea şi desfiinţarea lucrărilor. Demolarea e poveste! La Câmpulung n-a fost desfiinţat niciodată nici măcar un coteţ ridicat ilegal, cronologia în materie fiind următoarea: mai întâi construieşti fără autorizaţie, după care Consiliul Local introduce în legalitate. Cazul balcoanelor, cazul garajelor, cazul atâtor şandramalelor tolerate de Primărie, care ciuguleşte chirie. Toleranţa fără margini a autorităţilor a condus la ocuparea unui teren al statului de către un patron de restaurant, care s-a întins cu localul pe domeniul public, ştiind că nu are nimeni curaj să-i demoleze o parte din clădire.