Editorialul de marţi
La nivelul regiunii din care face parte Câmpulungul, „Kretzulescu” este un motiv de ruşine pentru autorităţile care gestionează modul în care se derulează proiectele finanţate de Uniunea Europeană. Este un caz unic în regiune, căreia un municipiu lipsit de investiţii realizate cu bani de la UE îi livrează cel mai mare eşec din portofoliul ADR. O lucrare aflată în întârziere, în mare întârziere, în risc, apoi în risc agravant, pe care Grup Corint, cu tupeu, cere s-o continue. Are şi Ministerul de partea sa, care s-ar putea să se impună în faţa autorităţilor locale, speriate de acest proiect, despre care nu ştiu nimic. Liviu Ţâroiu a spus-o: la doi ani de la debut, se pune la curent cu documentaţia „regenerării urbane”, care i-a scos din minţi pe câmpulungeni. Asta pentru că Andrei nu vorbea niciodată cu el despre proiect, nu-l consulta, nu-l informa. Afirmaţie valabilă şi pentru consilierii municipali.
Aleşii cred că pâinea şi cuţitul este în mâinile lor, însă realitatea s-ar putea să fie “un pic” diferită. Este adevărat, ei dispun cum sunt cheltuiţi banii pe lucrarea al cărei deznodământ fericit este poveste. Dar Ministerul, parte în parteneriatul pentru reabilitarea centrului istoric, s-ar putea să aibă un cuvânt de spus în privinţa prelungirii contractului cu unul dintre cei mai imposibili colaboratori pe care i-a avut Primăria. De ce? Finanţarea proiectului tehnic, revizuit, actualizat, aproximativ 4 miliarde, a fost alocată în baza unei Hotărâri de Guvern şi doar o mică parte a avut ca sursă bugetul local. Deci, de găsirea banilor şi a firmei care a întocmit proiectul s-a ocupat Ministerul Dezvoltării şi Lucrărilor Publice, la acea vreme. Cum Ministerul a dat bani când municipalitatea s-a bătut cu cărămida în piept că este în stare să-şi ducă visul până la capăt, există posibilitatea ca aleşii locali să nu poată spune „stop joc” pe 8 aprilie.
Plus că o variantă pe care chiar Ministerul le-a pus-o în faţă conducătorilor noştri prevede posibilitatea finalizării, în 2016, pe banii săi, a obiectivelor neatinse de ardeleni până la 31 decembrie 2015. Plus că politica UE este să duci contractele până la capăt. Ai noştri au dus contractul până la capăt. 8 aprilie este capătul, căruia îi pot adăuga un supliment de şase luni. Şefii de la Grup Corint sunt siguri că vor obţine prelungirea până la 30 noiembrie şi chiar au prezentat un grafic în care bulevardul, de care nu s-au apucat, va fi gata înainte de jumătatea lunii august! 25 aprilie va fi prima zi în care ne vom plimba în Grădina Publică, după doi ani în care am contemplat „natura moartă” de dincolo de gard. Băile Kretzulescu cică vor fi gata în prima zi a lunii septembrie, în timp ce parcul se va redeschide cu zece zile înainte. Iar de o Piaţă a Primăriei, nou nouţă, pavată de piatră cubică chinezească, ne vom bucura pe la jumătatea lunii octombrie. Nu băgăm mâna în foc că graficul a fost făcut pentru 2015.
Vineri, muntele a mers la Mahomed, asta pentru că patronul de la Grup Corint n-a mai vrut să vină la Câmpulung de vreun an, pare-se, de la o dispută cu Călin Andrei. Neştiind cum să iasă din necazul pasat de colegul condamnat, de Bunăvestire, pe Liviu Ţâroiu l-au apucat frământările dacă să se ducă sau nu la întâlnirea cu afaceristul de la Alba Iulia, care, pe 2 aprilie 2013, ne promitea parcurile gata în trei luni. Cum de pierdut nu mai avea ce să piardă – fiindcă cele aproape 75 de miliarde consumate deja am putea să le trecem la capitolul amintiri dureroase – Liviu Ţâroiu a mers la întâlnirea acceptată de Sabău cu condiţia ca ea să nu fie la Câmpulung.
Liderul nostru este derutat şi cam bate în retragere. Acum două-trei săptămâni, era dispus să preia funcţia de manager de proiect, însă entuziasmul i-a pierit, după ce Ministerul a redus cele patru variante posibile în cazul „Kretzulescu” la două: ori reziliezi şi faci altă licitaţie, caz în care Grup Corint te contestă şi te blochează definitiv, ori nu reziliezi şi urmează un munte de documentaţie, dură, cu garanţii cerute constructorului. Or Sabău nu vrea să încheie un act notarial, prin care să-şi asume un angajament beton. Ministerul nu a fost de acord cu împărţirea pe obiective, fiindcă proiectul a fost aprobat ca un tot unitar. Dacă toate cele cinci obiective nu sunt încheiate până la sfârşitul anului, dăm toţi banii înapoi. Plus banii pe contractele anterioare celui de execuţie: management, dirigenţie de şantier, audit, publicitate.
Articolul precedent