Trei ani trecuţi de la licitaţie şi un an de la debutul construcţiei – fără a pune la socoteală drumul ocolitor – reprezintă un timp suficient de lung pentru redenumirea în fel şi chip a podului de la Apa Sărată: „podul suspinelor, „podul fericirii”, „podul ruşinii” sau, mai nou, „podul nesimţirii”. Un pod clădit din nesimţire, parafrazând un ales local care, la şedinţa trecută, nu l-a scos pe patron din „nesimţit”, din cauza blocării tuturor proiectelor de amploare ale Câmpulungului, acaparate cu o lejeritate deloc surprinzătoare. Pe cine mai miră că un primar scoate acelaşi câştigător care a arătat, de la primul contract câştigat, că mai mult nu poate?! Vara acestui an este a treia perioadă de vacanţe şi concedii pe care o prinde şantierul din vecinătatea fostului Liceu Minier, după vara şi iarna lui 2019, în care un drum naţional este blocat, practic, degeaba. Căci, în afară de umbra a trei-patru figuranţi, ţinuţi la derută, la „locul faptelor”, de afaceriştii Răuţoiu, nu se mişcă nimic pe frontul de lucru. Bineînţeles că Liviu Ţâroiu are din nou altă scuză şi alt termen de încheiere a lucrării. Familia Răuţoiu aşteaptă specialiştii pentru tuşa finală a operei, unde ar mai fi de pus la punct fineţurile unei traversări încorporate în şoseaua naţională. Iar sfârşitul s-ar produce în cel mult două săptămâni, adică pe la jumătatea lui iulie. Consemnăm al „n-lea” deznodământ anticipat greşit de primar pentru cei cărora nu li s-a acrit de minciunile acestuia, de vreme ce el însuşi susţine că inspectează „desfăşurarea de forţe”, reduse la patru “bucăţi” şi, totuşi, cutează să prevadă o predare-primire consumate atât de curând.
Dumitrescu la adresa lui Răuţoiu: „Nu se poate face nimic împotriva acestui nesimţit care râde de noi?”
Nici în decembrie nu va fi gata podul, este prognosticul mai apropiat de realitate al colegului de partid al lui Ţâroiu, care ar fi preferat să nu mai ia el cuvântul despre prestaţiile batjocoritoare ale familiei Răuţoiu, ai cărei membri sunt împărţiţi în vreo trei firme, cu care câştigă contractele municipiului. Asociaţi câte doi, câte trei, „Răuţoii” au pus mâna pe contracte de infrastructură rutieră şi, din păcate, de amenajare urbanistică a unor zone cu statut de monument, protejate prin lege, din centrul istoric al Câmpulungului. Unde intervenţiile asupra sitului istoric s-au consumat în lipsa specialiştilor în domeniu.
Obligat de o deplasare în zonă să se numere între zecii de şoferi staţionaţi la semafor, la o coadă de proporţii normale într-o perioadă de concedii, depăşind lejer kilometrul de maşini şi într-o parte, şi în cealaltă, Nicolae Dumitrescu a simţit nevoia să le împărtăşească din nou colegilor că se simte insultat de constructorul lăsat de autorităţi să-şi bată joc de lucrările obţinute cu uşurinţă. Şi-ar fi dorit ca navetiştii din Consiliu, cu serviciu la Piteşti, aşa cum este Manuel Zenovie sau Bogdan David, să intervină la şedinţa de luni, 29 iunie, ca să nu creadă cineva că are ceva personal cu Ţâroiu sau cu Răuţoiu. Dar cum nimeni n-a reacţionat public, a făcut-o tot el.
„Am trecut, întâmplător, pe la „podul suspinelor”, unde era coada spre Câmpulung până la Valea Unchiaşului, iar spre Piteşti, până la drumul Poienarilor. În ultima vreme, constructorul, ca să râdă de noi, ca să nu spunem că nu se ocupă, trimite trei-patru meseriaşi. Am stat şi am urmărit. Aşteptând să trec mai departe, a trebuit să mă uit la ei. Erau trei meseriaşi, îmbrăcaţi în veste galbene, aproape nu făceau nimic. Dar erau acolo, ca să nu zică nimeni nimic… „uite, domnule, avem oameni la punctul de lucru!” Dar nu făceau nimic. Probabil, este o găselniţă a constructorului ca să râdă de noi. Nu vreau să supăr pe nimeni, dar vreau să-l întreb pe domnul primar. Nu se poate face nimic împotriva acestui nesimţit care râde de noi? Acum, sunt peste treizeci de grade. Unii au aer condiţionat, stau bine în maşină, alţii n-au. Nu se poate aşa ceva. La acest ritm de lucru, nu cred că, până în decembrie, avem şanse să dea drumul la pod. La ritmul pe care l-am văzut eu, n-are cum să fie în două-trei săptămâni.”, spunea Dumitrescu, în replică la estimarea penibilă a primarului, care are tupeu să livreze cetăţenilor alt termen ireal. „În două săptămâni maxim, dă drumul la pod. Astăzi, a cofrat… o bordură, un trotuar şi… atât. Acolo este nevoie de specialişti.”, susţine Liviu Ţâroiu, care le-a aplicat patronilor firmelor asociate Group Concif şi Ratelen Construct o sancţiune „usturătoare”.
De data asta, semafoarele “dereglate” ne fac „turistici” aproape ca Valea Prahovei
Cum a pedepsit Ţâroiu familia Răuţoiu, aflată într-o întârziere nesimţită, vorba lui Dumitrescu, de vreme ce lucrarea era de o jumătate de an, cum ne-a aburit primarul încontinuu, când proiectul stătea să înceapă? Şi a tot stat vreo doi ani până s-au hotărât patronii să atace contractul. Sancţiunea a constat în neemiterea ordinului de începere a lucrărilor de amenajare a Bulevardului „Pardon”, fiind pedepsiţi, de fapt, câmpulungenii, nu patronii, pe care îi avantajează păsuirea. Asta pentru că, în afara podului, au de finalizat Piaţa Primăriei, unde, de asemenea, nu se munceşte nimic, şi rigolele pe strada Ion Ţicăloiu, din Grui. Aici, zilele trecute, era dislocată o echipă de aproape douăzeci de inşi, care se tot luptă, de mai bine de o lună, să completeze asfaltarea executată anul trecut cu şanţurile de scurgere a apelor pluviale.
Auziţi, adică citiţi ce zice Ţâroiu, autoritar cum n-am văzut în chestiunea sancţionării patronilor care, vorba lui Dumitrescu, iau în derâdere contracte de zeci de miliarde, în banii vechi. „N-am făcut altceva decât să-l condiţionez că nu dau drumul – şi mi-o iau pe partea cealaltă (n.r. de la câmpulungeni) – la centrul istoric, pe care tot el l-a câştigat. Până nu termină podul şi nu termină Piaţa Centrală. Aici este o luptă între noi, căci rezilieri de contracte nu mai sunt posibile. Căci, dacă eu reziliez contractul cu el acum, şi pe o lucrare, şi pe alta, mă dă în judecată şi mai durează un an. În fiecare dimineaţă, cel puţin, eu trec prin toate lucrările. Azi de dimineaţă (n.r. luni, 29 iunie), am fost la pod. A fost o dereglare de semafoare.”, a găsit repede scuza Ţâroiu, care permanent, la toate lucrările, le-a luat apărarea Răuţoilor. Tot timpul a fost ceva de vină pentru dublarea, triplarea duratei contractelor, cu majorările de preţ aferente: ba ploaia, ba solul, ba muncitorii, ba utilajele, ba ceva prea moale, ba ceva prea tare. Acum, semafoarele sunt responsabile pentru cozile „de vacanţă”, care ne fac să ne comparăm cu Valea Prahovei.
Patronul abonat la lucrările Primăriei ar fi blocat să mai participe la achiziţii
„Semafoarele mergeau foarte bine. Erau cozi şi un trafic foarte intens. N-au nimic semafoarele, dar problema este alta. Nu mă îndoiesc că mergeţi în fiecare zi la punctul de lucru, dar dumneavoastră n-aţi sesizat că cei trei oameni – patru!, a sărit Ţâroiu să-l corecteze pe Dumitrescu – nu fac nimic?! Patru, domnule, îmi cer scuze că nu l-am văzut pe al patrulea!”, l-a luat la rost Dumitrescu pe supervizorul trândăvelii de la Apa Sărată, victimă a înjurăturilor celor care îl recunosc.
„Nu trebuie să-mi spuneţi mie, că în cele şapte, opt, zece minute, cât am stat acolo, bineînţeles că mi-au tras-o trei-patru aşa… frumos.”, se plânge primarul că i s-a vorbit necuviincios. „Dumneavoastră credeţi că e vreunul din coada aia până la Valea Unchiaşului, care să nu v-o tragă?”, zice Dumitrescu, aflat şi el printre cei de la coadă, inspiraţi de aşteptarea pe o căldură insuportabilă să-i ureze final de mandat grabnic autorităţii contractante. „Asta e, se resemnează înjuratul. Ce pot să-i fac? Mai mult nu pot să fac. Nu pot să reziliez contractul, căci ar dura mult mai mult.” „Am înţeles că nu puteţi să-i reziliaţi. Dar dacă omul acesta îşi bate joc, cu atâtea lucrări luate, pe care nu le duce la sfârşit aşa cum trebuie, care lucrează în batjocura şi în ciuda muscelenilor, nu putem, printr-un mecanism legal, să-i interzicem să mai participe la preluarea acestor lucrări?”, insistă Dumitrescu pentru ruperea colaborării cu cele trei SRL-uri de familie, care pot renaşte oricând sub alte firme, sub alte nume.
„Vă aştept la o discuţie şi, după aceea, luăm nişte hotărâri.”, tot încerca Ţâroiu să încheie subiectul care demonstrează valoarea lui de primar în relaţia cu privaţii. Dacă stai ca preşul în faţa lor, de aia îşi şterg picioarele pe tine.
„Putem să vorbim noi cât vreţi de acum încolo. Dacă nu-i punem stavilă acestui nesimţit, nu rezolvăm nimic.”, a replicat partenerul de dialog. „I-am pus stavilă că nu i-am dat ordin de începere a centrului istoric. Este o măsură în defavoarea cetăţenilor.”, repetă prostia Ţâroiu. „E o măsură bună că l-aţi restricţionat, totuşi, într-un anumit mod. Dar pentru că batjocura lui este la un nivel foarte mare, mă gândesc că, poate, găsim o soluţie tehnică, legală, să nu-i mai dăm acces să participe la atribuirea acestor lucrări.”, a conchis Dumitrescu. „O să-i facem raport, ca să nu mai poată participa, pentru că nu şi-a respectat termenele.”, face pe durul Ţâroiu, înaintea căruia se pare că au făcut alţii mai fermi rapoarte.
Asta pentru că, de un an, patronul n-ar mai avea voie să participe la licitaţii, fiind blocat, la nivel de achiziţie, la Bucureşti. Nu mai poate participa cu firmele actuale, un fleac înlăturat prin înfiinţarea altei sau altor societăţi.
Investiţie suficient de lungă încât să aibă un istoric
=28 decembrie 2016: primul vot acordat de Consiliul Local Câmpulung pentru această investiţie, aprobându-se documentaţia de avizare a lucrărilor de intervenţii pentru reabilitarea podului situat pe Şoseaua Naţională (DN 73, KM 45+030), cu următorii indicatori tehnico-economici: valoare totală – 1.453.880 lei; valoarea lucrărilor de construcţii-montaj: 1.203.210 lei; durata de execuţie: 6 luni.
=28 februarie 2017: valoarea proiectului este adaptată noii taxe pe valoarea adăugată, coborâtă la 19%. Potrivit noilor indicatori tehnico-economici ai investiţiei, valoarea totală actualizată era de 1.440.060 lei, din care construcţii-montaj, 1.193.180 lei.
=17 august 2017: licitaţia este câştigată de firmele Group Concif, din Bădeni, şi Ratelen Construct, din Cetăţeni, contra sumei de 620.914,01 lei (738.888 lei, cu TVA). Faţă de cât estimase proiectantul, o diferenţă de 454.292 lei, bani salvaţi în contul Ministerului Dezvoltării Regionale, care finanţează proiectul.
=19 octombrie 2017: aleşii au aprobat, la cererea Ministerului Dezvoltării Regionale, documentaţia actualizată, cu cifrele rezultate din licitaţie.
=30 octombrie 2017: s-a anulat ce s-a votat pe 19 octombrie 2017. Cuantumul costurilor care nu se finanţau de la bugetul de stat, prin P.N.D.L., nu era 90.209,61 lei, ci 184.021,18 lei.
=22 mai 2018: se semnează contractul de finanţare cu Ministerul Dezvoltării Regionale, care are valabilitate până la finalizarea obiectivului de investiţii, fără a depăşi 4 ani de la data semnării lui de către ultima parte.
=25 aprilie 2019: Consiliul Local a adaptat costul lucrării la noutăţile salarizării personalului de pe şantiere. Conform reglementărilor în vigoare privitoare la salariul minim plătit în construcţii, valoarea totală a investiţiei sălta la 1.074.465,18 lei, din care construcţii plus montaj, 905.616,04 lei.
=27 iunie 2019: Se modifică din nou valoarea proiectului, care, în ansamblul său, creşte la 1.079.258,05 lei, din care construcţiile şi montajul presupun o cheltuială de 909.525,21 lei. Partea municipiului aproape că se dublează, de la 184.021,18 lei, la 355.542,35 lei.
În bugetul anului 2020, reabilitarea podului pe Şoseaua Naţională beneficiază de o alocare de 896.470 lei (666.470 lei – subvenţii de la bugetul de stat, 230.000 lei – veniturile anului curent ale bugetului local). Din valoarea totală a investiţiei, de 1.079.260 lei, anul trecut, s-au plătit 132.480 lei, rămânând de finanţat 946.780 lei. Alocarea acestui an şi cheltuiala efectuată anul trecut conduc la un cost de 1.028.950 lei, cu 50.310 lei mai puţin decât totalul proiectului. Magda BĂNCESCU