„Cine nu are bătrâni să îşi cumpere!”, spune o vorbă valabilă până în zilele noastre, căci avem ce învăţa de la ei. Dacă nu din înţelepciunea căpătată cu anii, atunci din şiretenia cu care au fost înzestraţi unii bunici, foarte abili când vine vorba de a stoarce bani publici cu ajutorul legii. Nu toţi bătrânii sunt aşa cum ni-i prezintă televiziunile: fluturând sacoşe goale, printre tarabele din pieţe, salivând în faţa vitrinelor doldora de cărneturi şi jelindu-şi pensia mizeră, care obligă ca, în Top 3 cheltuieli lunare, medicamentele şi facturile să fie înaintea hranei. Nu încape îndoială, cei mai mulţi pensionari trăiesc după acest tipar nedrept, dar, după cum ne-a fost dat să constatăm de curând, sunt şi seniori de vârsta a treia puţin spus descurcăreţi. Legiuitorul a avut o sensibilitate crescută la termeni precum „erou”, „martir”, „jertfă” şi a dat norme cu nemiluita în favoarea celor care, în numele eroilor (nu contează din ce secol), obţin cu o lejeritate incredibilă finanţări publice. Sub pretextul că întreprind acţiuni ca să le cinstească sacrificiul înaintaşilor răposaţi, au ajuns că ceară de la autorităţi până şi banii de hârtie igienică!
Ca să nu rateze bugetul pe 2016, preşedintele Cultului Eroilor, denumire completată cu sintagma „Regina Maria”, tot în ideea de a stârni emoţie celor pentru care românismul şi România înseamnă ceva încă, a înaintat autorităţilor, în decembrie, un răvaş cu pretenţiile financiare pe acest an. Nimic neobişnuit până acum, fiindcă Primăria are un batalion de asociaţi, care se perindă anual, cu căciula întinsă, după bani. Adunând sumele irosite cu asocierile municipalităţii – în lipsa cărora petenţii dependenţi de taxele şi impozitele noastre n-ar putea primi „donaţia” – valoarea rezultată ar fi suficientă ridicării unui bloc de locuinţe. Dar Primăria alege să risipească munca cetăţenilor în numele unei false promovări a Câmpulungului, în loc să-i uşuiască pe cei adunaţi precum milogii la porţile palatului lui Becali. Legea prevede posibilitatea (nu obligaţia) de a ajuta ONG-urile, dacă Primăria are atâţia bani încât n-are ce face cu ei. Primăria noastră de târg ale cărui nevoi nu se vor sfârşi niciodată putea invoca în apărarea ei că n-are fonduri ca să administreze perfuzii anual unor profitori, până la urmă, de banul public. Dar n-a făcut-o, aşa că aceştia îşi continuă pelerinajul pe la haznaua cu “cocoşei”, alimentată conştiincios de plătitorii de dări. Luna trecută, patru asocieri au ridicat mâinile în Consiliul Local, fiind aprobată precum pocnitul din degete consumarea a 650 de milioane în scopul publicităţii făcute municipiului. 450 de milioane primeşte un club de automobilism, 100 de milioane, alt club de automobilism, 100 de milioane, Cultul Eroilor. Abia din a patra asociere (în care s-a transformat o închiriere, de pe urma căreia proprietara domeniului public nu s-ar fi ales cu nimic), intră ceva la buget, nu iese. Adică asociatul ia din afacere 60%, iar Primăria 40%.
Preşedintele de la “Eroi”, ale cărui merite pe front (pe care, dacă a ajuns, ne plecăm în faţa lui) nu le contestăm, s-a înfiinţat la Primărie după bani. Are legea de partea lui, are şi motivaţia, chiar una lacrimogenă, morţii şi răniţii din Primul şi al Doilea Război Mondial, ale căror acte de eroism nu pot fi propovăduite gratuit în rândul generaţiilor actuale. Mai precis, 342 de milioane îi sunt necesare asociaţiei, ca să facă o promovare ca la manual a suferinţelor adevăraţilor eroi, care şi-au lăsat oasele pe front, familiile neavând nici ce să îngroape. În amintirea lor, cei de la asociaţie au avut îndrăzneala de a pretinde ca noi, oamenii acestor timpuri, care muncim mult, trăim alert şi nu ne mai vedem capul de griji, să le asigurăm confortul care le trebuie. Confort care costă, am zis mai înainte, 342 de milioane.
Nu ştim cum pot fi catalogate pretenţiile pensionarilor: impertinenţă, calicie, încercatul mării cu degetul (adică dacă ţine, bine, dacă nu, nu moare nimeni dintr-atât)? 80 de milioane sunt numai stimulentele şi primele în bani ale membrilor din comitetul de conducere (!) – poftiţi mostră de tupeu la vârsta a treia – 63 de milioane costă tehnica modernă, mai la îndemâna nepoţilor (videoproiector, laptop, camere video şi foto, televizor Samsung, imprimantă cu copiator, abonament cablu tv, internet, telefon), 60 de milioane, ca să facă documentarea despre războaie şi soldaţii dispăruţi, 25 de milioane pentru zugrăvitul şi dotarea cu mobilier, covor, perdele, draperii, a sediului, alte 30 de milioane pentru centrală termică. Au cerut ca noi, contribuabilii, să le plătim inclusiv coroanele pe care le depun la ceremoniile de peste an! Plus banii de insigne şi de diplome! Bomboana pe colivă, 30 de milioane ca să se plimbe prin ţară, cu elevii, bineînţeles (sub pretextul că le fac educaţie)! Mai sunt cheltuielile cu protocolul, cu deplasările şi multe altele pe care ne este ruşine, de ruşinea celor care n-au cerut în viaţa lor un capăt de aţă de la Primărie, să le înşirăm aici. În dreptul fiecărei cheltuieli apare cuvântul „erou”, adică să nu existe îndoiala că pentru cel care-şi doarne eternitatea sub glie se cer banii.
Poate este greşită această judecată, însă încercarea de a scoate fonduri publice, în numele celor care nu au nevoie de coroane cerşite într-o manieră înjositoare, mai degrabă pătează amintirea martirilor, mulţi dintre ei, copii care n-apucaseră să guste viaţa. Ca să ceară unii aflaţi la apusul ei lucruri pe care destui câmpulungeni nu le au în casă.