Prefăcându-se că nu înţeleg ce s-a întâmplat pe bulevard, luna trecută, când de sub teii înfloriţi s-au înălţat mirosuri de cărnuri perpelite pe grătare şi de plastic înţepător de la maldărele de târlici chinezeşti, scofâlciţi de când aşteaptă purtători nepretenţioşi, ca să-i scape de chinul lâncezirii în soare, liberalii au cerut explicaţiuni protectorului negoţului stradal cu accente de iarmaroc. Un termen împărţit frăţeşte în discursurile anti-Ţâroiu de opoziţia PNL şi de opozantul din propriul partid, pe care PSD, în lipsa unei mâini curajoase, care să-i aplice căluşul răzvrătitului, îl lasă să facă atmosferă pe la Consiliu. S-a trezit şeful „rezistenţei” liberale să reclame evenimentul scăpat listei aprobate odată cu bugetul local, care, ca aspect, susţine David, păleşte în comparaţie cu „Molia” Domneşti. Adică este mai disciplinată „patria SH-ului” din Nordul judeţului decât balamucul în care se transformă bulevardul câmpulungean, pângărit acum şi în afara Zilelor Municipiului, sub pretextul livrat de primar, pe baza sondajelor efectuate de consilierii personali, cum că 70% din populaţia municipiului agreează dubioasa manifestare comercială. Informaţia servită de primar, referitoare la cele două treimi din populaţie care ar iubi talciocul ordinar, descrie o situaţie atât de gravă, încât îţi retează orice speranţă de trezire a unei comunităţi prostite cu micul, cu hamsia, cu galoşii de scai şi hărmălaia.
Întorcându-ne la interpelarea ipocrită avându-l ca ţintă pe Ţâroiu, care face ce a făcut şi Andrei, doar că şi-a propus mai des şi mai peste tot, „mamiţele” din politica locală au servit votanţilor, la final de primăvară, o mostră de mahala, profitând că sala de Consiliu, flancată pe trei laturi de camere de filmare – dacă avea loc, şi în cârca primarului se proptea un trepied – seamănă tot mai mult cu un studio tv. Iar bulevardul, unde „pardonismele” au cedat de mult locul sudălmilor deşănţate, a devenit laitmotivul dialogului electoral, dar şi al agendei declarate a primarului cu planuri de închidere, timp de trei luni, a traficului auto pe partea însorită. Politicianul care a uitat, pesemne, cine a adus ţigănia în Câmpulung şi a ameninţat, vară de vară, că o face şi mai mare la următoarea ediţie a sărbătorii municipiului, a lansat comparaţia între comerţul de bulendre combinate cu de-ale gurii de pe bulevard cu târgul de la Domneşti, după o vizionare recentă a acestuia din urmă. Acum, nu comentăm gusturile liberalului şef, nici posibilităţile materiale ale familiei sale, compuse exclusiv din bugetari cu lefuri mizerabile, cât două-trei salarii din privat, în materie de locuri de aprovizionare vestimentară, alimentară, animală şi ce se mai vinde la Domneşti. Umblă o vorbă că sunt oameni cu bani, cu şcoli, cu profesii incompatibile cu ideea de a purta budigăii altuia, care frecventează periodic „Molia”, pentru „împrospătarea” garderobei. Inclusiv despre unii medici am auzit că n-au nicio ezitare de a pune pe ei corcoaţele altora, ceea ce ne amplifică repulsia provocată de gândul că o persoană care propovăduieşte regulile de igienă personală face exact contrariul. Revenind la David, care n-a precizat dacă l-a purtat în târgul de la Domneşti o sesiune de shopping, nevoia de documentare ori campania electorală în comuna în care se ţin alegeri duminică, acesta a împărtăşit electoratului că a fost acolo cu o săptămână înaintea şedinţei de Consiliu şi că arăta mai bine decât bucătăria stradală câmpulungeană, combinată cu negustoria de mărfuri cu miresme de laborator chimic.
În replică la actul teatral al prezidentului PNL, care ştia că bâlciul de Florar s-a ţinut în afara listei de evenimente aprobate de Consiliul Local, dar trebuia să-şi facă o introducere regizată, primarul a venit cu lămuriri, cum că a închiriat bulevardul, aşa cum închiriază Piaţa Primăriei. Cum, din nefericire, a închiriat şi în Grădina Publică, o mare greşeală, căci parcul nu este făcut pentru curse auto, ci pentru odihna nervilor capului şi a oaselor, vitamina D fiind livrată în valuri solare, odată eliminată umbra binefăcătoare. Atunci, David i-a dat comandă lui Ţâroiu să-i prezinte cât a luat de la neguţătorii trântiţi cu acareturile pe bulevard, dar şi pe tronsoanele din cele două benzi de circulaţie, pe care au staţionat maşinile transformate în dormitoare. Poruncă pertinentă, numai că n-am auzit-o adresată fostului său şef de partid – mai degrabă îşi smulgea limba şi o arunca singur la câini decât să-l supere pe Călin Andrei cu întrebări despre încasările din chirii -, în timpul căruia dezmăţul stradal atingea cote apocaliptice, nu… fâsul începătorului Ţâroiu, care, să nu ne pierdem credinţa în forţele sale, este pe calea cea „bună”. Păi, finuţul de David se vaită că i-a fost zgâriată sensibila-i retină la vederea dormitoarelor?! Oare, la atâtea ediţii de coşmar ale Zilelor Câmpulungului, nu s-a îngreţoşat la scenele cu populaţia din rulote îmbăindu-se în văzul lumii? N-a surprins niciodată lăturile zburând din lighene în traiectorii întâmplătoare, riscând în îmbulzeală să te nimereşti în raza jetului de murdărie? Nu în timpul mandatului lui nemeritat de viceprimar, subalternii de la ADP au trântit două WC-uri în faţa redacţiei noastre, sub balcoanele oamenilor, folosite de „turişti” cu uşile larg deschise, de care au uitat, lăsându-le locului, împuţite, pe canicula de iulie, încă două zile după încheierea Zilelor Municipiului?!
Acum, mititelul este dezgustat de dormitoarele de pe bulevard, când împuţiciunea concepută şi întreţinută de PNL este inspiraţia PSD-istului Ţâroiu, care, fireşte, n-are curaj să taie răul de la rădăcină dacă 70% aplaudă debandada, jegul şi, în general, infecţia ridicată la rang de sărbătoare! O tentativă de răspuns a existat şi la şedinţa din ultima zi a lunii mai, adică închirierea s-ar fi făcut la 4 lei pe metrul pătrat. Înmulţit cu o sută şi ceva de metri… Care o sută şi ceva de metri?, a ripostat David. Sunt trei sute şi ceva de metri. Într-un final, s-a pus de acord cu Ţâroiu, care a tăcut ca să se închidă mai repede discuţia pe seama banilor – care nu-i convine niciodată, căci, chipurile, nu banii sunt scopul unor astfel de acţiuni, ci satisfacerea clienţilor câmpulungeni – că sunt două sute şi ceva de metri. În fine, câţi metri şi câţi bani a produs închirierea în favoarea firmei care a patronat târgul… altă dată. Subiectul s-a încheiat… fără încheiere, nu înainte de a-şi satisface o curiozitate personală liberalul care nu mai are somn de când a aflat, stupefiat, că tarabagiii dorm în maşini. Şi a vrut să ştie dacă Ţâroiu i-a văzut şi el. „Nu i-am văzut, a ripostat sec acesta, pentru că eu nu umblu noaptea.” Şi nici subalternii, care, copleşiţi de programul de bugetari, se culcă odată cu găinile.
Tot David şi tot cu bulevardul a închis ordinara lunii mai, amintindu-i lui Ţâroiu că, data trecută, l-a întrebat când ridică gardul aflat într-o stare care necesita înlocuirea cu unul nou. Când autorul cererii s-a lamentat că termenul angajamentului asumat de primar, de două zile, a expirat de mult, Constantin Ivan a intervenit în apărarea colegului de partid, povestind că rugăminţile sale la fostul primar au durat cu anii şi tot nu s-a „topit” vechitura din peisaj. La o săptămână de la repetarea apelului, împrejmuirea „coaptă” de veche ce era a intrat pe ordinea de zi a şedinţei convocate, acum trei zile, de îndată, pentru chenzinele dascălilor, nu pentru gard, pentru a fi trecut din domeniul public în cel privat. O formalitate, pentru a putea fi demontat şi casat. Pentru cei nostalgici, gardul pus de Sorin Buta în 1998 a prins cinci mandate (fără un an), patru primari, o puzderie de vaci, cai, bişniţari, huligani, nu şi reabilitarea urbană a centrului, care trebuia încheiată acum doi ani.