Săptămâna trecută s-a stins din viaţă, la vârsta de 83 de ani, prof. univ. dr. Mihail Diaconescu, romancier, critic şi istoric literar, un artizan generos al cuvântului, „un amfitrion nobil al frumosului, un apologet al ortodoxiei şi un promotor al spiritualităţii româneşti autentice, comparat cu autori ca Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Mateiu Caragiale, Mircea Eliade, Vergilius, Seneca Philosophus, Tolstoi, Hermann Hesse, Robert Musil, Marguerite Yourcenar şi alţi mari scriitori. Distinsul om de cultură s-a născut la 8 noiembrie 1937 în comuna Vultureşti, părinţii săi fiind Aurelia (născută Mârfu) şi Aurelian Diaconescu, preot şi învăţător. A absolvit Liceul „Gheorghe Şincai” din Bucureşti şi Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1960), obţinând în anul 1972 titlul de doctor în filologie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, cu teza Gib I. Mihaescu, publicată în anul 1973. A lucrat ca profesor de Limba Română, de Latină, Logică şi Psihologie, a fost muzeograf, cercetător şi a colaborat cu diferite reviste. A fost membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, iar o parte din proza sa a fost tradusă în limbile germană, franceză, engleză, rusă. Nu întâmplător despre Mihail Diaconescu, „magul de la Vultureşti”, aşa cum l-a caracterizat prof.dr. Nicolae Georgescu, eminescolog, s-a spus că este „clasicul de lângă noi” (academicianul Gheorghe Păun), respectiv „cel mai important scriitor al spiritualităţii româneşti, începător al scrisului nostru viitor” (preotul academician Dumitru Stăniloae). Ama IVAN