=În timp ce liberalii îl chestionau pe arhitectul şef despre absenţa unui document vital în construcţia Oncologiei, PSD-iştii râdeau cu gurile până la urechi
Şi de-ar fi fost ultimul arbore ginkgo biloba de pe faţa pământului cel din curtea Spitalului Municipal, necesitatea sacrificării lui, pentru extinderea Secţiei de Oncologie, nu poate fi contestată într-o lume normală. Poate doar de nişte indivizi „plecaţi cu pluta”, imuni la tragediile care lovesc tineri şi vârstnici, fără deosebire, dar şi familiile acestora, neputincioase în faţa destinului. Oricât de preţioasă ar fi specia, valoarea copacului n-are cum să întreacă valoarea vieţii pacienţilor suferinzi de teribila boală. Respectul pentru viaţă primează celui pe care îl datorăm naturii, lucru la care ar fi trebuit să reflecteze şi politicienii aflaţi în campanie electorală. Care s-au pus pe jelit pomul, în locul bieţilor oameni care se agaţă de ultima speranţă de a-şi prelungi anii de trăit. Maniera greşită în care s-a expus, la conferinţa de presă a PNL Câmpulung, subiectul tăierii acestui arbore rar, este adevărat, a fost remediată parţial la şedinţa ordinară a Consiliului Local, tot prin alocuţiunea unui liberal, care, pesemne, a studiat mai cu atenţie, înainte de a deschide gura, maniera de abordare.
Atingeam culmea absurdului dacă se stopa salvarea bolnavilor de cancer ca să fie salvat copacul
De la conferinţa de presă a partidului, unde vorbitorii au transmis aberanta concluzie că pomul este mai important decât viaţa omului, s-a simţit un progres, la dezbaterea Consiliului, în abordarea delicatei teme a semenilor bolnavi de cancer. Şi anume lipsa unei documentaţii care lămurea pe toată lumea, ecologişti, constructor, Spital, autoritatea beneficiară a lucrării, Primărie, Ocolul Silvic, dacă arborele încurcă construcţia. Autorităţile locale insistă cu tonul ridicat că încurca. Şi probabil că aşa este, dar asta nu scuză absenţa actului, din câte se pare, obligatoriu şi la lucrări din categoria mărunţişurilor. Darămite la una de amploare, cum este reabilitarea şi extinderea Secţiei de Oncologie a Spitalului Municipal.
Cu precizarea că ştie din experienţa profesională, de angajat al firmei deseori puse în situaţia de a solicita documentul care a lipsit în cazul unităţii medicale, consilierul Lucian Ionescu s-a referit strict la condiţiile autorizării execuţiei lucrării. Realizând că încalcă limita bunului simţ şi orice urmă de compasiune faţă de bolnavi, bocind pomul mai mult ca omul, alesul liberal a solicitat explicaţii despre omisiunea, cel mai probabil, intenţionată a Primăriei de a pretinde o documentaţie tehnică pentru amplasarea şantierului. Documentaţie care ar fi lămurit şi acest aspect, al pregătirii terenului, prin defrişarea copacilor din vecinătatea clădirii intrate în renovări.
Activiştilor de mediu, din motiv de campanie ori practicanţi din convingere, le-a dat de bănuit că ceva nu este în regulă cu tăierea ginkgo biloba faptul că, înainte de Crăciun, s-au eliminat din zona şantierului, din cei şase arbori care încurcau proiectul, doar brazii. Iar la Sfântul Ion a fost executat şi acest ginkgo biloba, care l-a lăsat singur pe lume pe fârtatele de la Vila Golescu. Doar acolo mai există unul din această specie rară. Cel de la instituţia medicală a fost apreciat la vârsta de 110 ani, fiind plantat în momentul construirii spitalului vechi. Nici Ocolul Silvic Câmpulung n-a avut o atitudine mai fermă. Dimpotrivă. Şovăiala cu care a avizat operaţiunea, după care şi-a retras avizul, pe motiv că ginkgo biloba este un arbore ornamental, dă apă la moară că autorităţile n-au procedat legal. Acesta să fie păcatul unor autorităţi intrate până dincolo de coate în banul public: că au sacrificat un pom, oricât de valoros ar fi, pentru binele unor oameni aflaţi într-o suferinţă inimaginabilă.
Ionescu susţine că „a fost tăiat fără să fie nevoie să fie tăiat.” Îl contrazice Executivul, potrivit căruia defrişarea ginkgo biloba a avut la bază solicitarea directorului Nicolaie Alexe şi a constructorului Andsecom Intexim, câştigătorul lucrării de reabilitare şi extindere a imobilului. În viziunea executantului – cel puţin, aşa se apără Executivul -, dacă arborele nu era culcat la pământ, ar fi trebuit mutată întreaga construcţie. Dar ca să nu se ţină doliu local după pomul care era chiar culmea să stopeze proiectul, ca să fie salvat, autorităţile anunţă că vor fi plantaţi trei în locul lui. Asta ca să se bucure de ei, la fălnicia celui făcut bucăţi, strănepoţii noştri.
PSD-iştii umflaţi de râs la subiectul „Oncologie” confirmă că: „Multă minte nu se cere, prost să fii, să ai putere!”
Liberalul, în schimb, s-a angajat să demonstreze că proiectul tehnic nu se suprapunea spaţiului ocupat de ginkgo biloba. Mai întâi, însă, să-l obţină, pentru că tot el a dezvăluit – nu că ar fi o noutate comportamentul şefilor Primăriei şi Spitalului – că cele două instituţii n-au dat curs apelurilor sale de a i-l pune la dispoziţie. Mai mult decât atât, Primăria nici măcar n-a fost interesată să se edifice în privinţa „obstacolelor” din teren, de vreme ce „nu a cerut, prin certificatul de urbanism, Spitalului Municipal o documentaţie tehnică pentru amplasarea şantierului. S-a cerut doar documentaţie tehnică pentru obţinerea autorizaţiei de construire. Nu s-a cerut şi pentru organizarea execuţiei. Este vitală într-o astfel de lucrare. (…) Atunci s-ar fi văzut dacă incomodează cumva acel arbore intrarea unui utilaj, a unei macarale, s-ar fi depistat tot ce încurcă împrejurul construcţiei.”, a declarat Lucian Ionescu.
Fiind prezent la şedinţă, pe margine, a fost băgat în seamă şi noul arhitect şef al Primăriei, Victor Cătălin Ghiţă. Acestuia i s-a cerut un punct de vedere referitor la obligativitatea (sau din contră) impunerii actului care prevede cum va fi organizată execuţia lucrării. „Probabil că, la acel moment, cine ocupa funcţia de arhitect şef (n.r. adică nimeni) a considerat că pe această speţă nu era necesară documentaţia tehnică pentru organizarea execuţiei.”, a evitat un răspuns categoric cel interpelat. N-am înţeles de ce, la un subiect atât de dureros, chiar şi pentru cei feriţi de astfel de experienţe, momentul adresării consilierilor liberali arhitectului şef a declanşat o hlizeală penibilă în rândul colegilor majoritari. Cât de tembel să fii ca să te amuze o discuţie despre Oncologie, fie şi prin subiectul adiacent al investiţiei cu „sacrificiile” inerente?! Uite că în Consiliul Local Câmpulung se poate, căci aici se reflectă perfect vorba „Multă minte nu se cere, prost să fii, să ai putere!” Magda BĂNCESCU