Camparea pe termen lung în diferite locaţii montane a devenit o activitate se pare tradiţională a multor familii şi persoane din alte localităţi. În fiecare an, începând cu 1 mai şi terminându-se la începutul lunii octombrie şi în zona Voina, la fel ca pe Valea Cerbului, în Prahova, avem parte de un exod de corturi, rulote şi maşini. E o afacere locală, pe un teren privat, într-un peisaj superb, la poalele masivului Iezer-Păpuşa, la altitudinea de 970 de metri şi la circa 100 de metri de cabana Voina.
O vacanţă permanentă. Asta caută în fiecare vară cele aproximativ 100 de persoane venite din toată ţara la Voina, ca o alternativă a ceea ce se întâmplă pe Valea Prahovei. Timp de cinci luni pe an, oamenii îşi lasă gospodăriile de la sat sau de la oraş şi înfruntă animalele sălbatice şi stihiile naturii. Totul pentru ceva fără preţ: linişte şi aer curat. „Eu aleg în fiecare an să petrec mini-vacanţa la munte. Am fost pe Valea Cerbului, dar am descoperit anul acesta Voina, nu doar pentru costuri, ci pentru că sunt o fire independentă. Ne-am pregătit pentru grătar, ascultăm muzică, este iarbă verde, iar aproape de noi e apa şi pădurea. Ce poate fi mai frumos? Evităm astfel costurile hoteliere, iar cheltuielile se reduc simţitor. Ce-i drept, am investit în rulotă, dar se merită.”, ne-a mărturisit unul dintre pensionarii bucureşteni, care, în fiecare an, preferă să-şi petreacă al munte mini-vacanţa de 1 Mai, dar şi o parte din vacanţa de vară. Fenomenul „Valea Cerbului” există încă de pe vremea lui Ceauşescu şi s-a extins în multe zone montane din ţară. Toţi cei care vin cu cortul sau rulota au un singur gând: să scape de betoane şi să cunoască oameni liberi ca ei. „Pe timpul lui Ceauşescu, când eram cu corturile şi făceam focuri de tabără… eram specialist la focuri de tabără, organizam focul înalt, îl legam cu celofan, cu sârmă şi ne adunam toţi în groapă unde stă nea Ion, dar era mai denivelată, după s-a nivelat şi atunci la focurile de tabără spuneam bancuri, spuneam poveşti, era foarte plăcut.”, ne-a mărturisit un turist campat la Voina încă din luna iulie. Veniţi din mai multe zone ale ţării, oamenii s-au împrietenit repede şi-au amenajat adevărate gospodării pe munte, în mijlocul naturii. Rulotele, cele mai multe dintre ele de generaţie relativ nouă, sunt echipate cu de toate, aşa că oamenii au căldură şi un pat, nu ca de hotel, dar oricum confortabil pentru cei care nu au foarte mari pretenţii. Iar viaţa în mijlocul naturii nu înseamnă sub nicio formă renunţarea la ceea ce oferă secolul XXI. Rulotele sunt dotate cu televizor, au antene parabolice, iar în zonă, semnalul pentru telefoanele mobile ori pentru internetul mobil este mai mult decât mulţumitor. E o comunitate formată ad hoc, în care fiecare îşi are rolul său. Bărbaţii aduc lemne din pădure, femeile gătesc, copiii se joacă. Fac focuri de tabără, în jurul cărora stau la palavre până seara târziu. Ama IVAN