19.9 C
Campulung Muscel
13/04/2024

Toţi suportăm „taxa pe nesimţire”, deşi ar trebui imputată doar celor care aruncă la tomberon mobila şi molozul

Aproape că nu există ghenă de cartier care, în această perioadă de vară, să nu poarte urmele unei cât de modeste reabilitări interioare de apartament. De la mobilă, până la moloz, mormanele înălţate la tomberoane de proprietarii aflaţi în renovări urâţesc aspectul locurilor de colectare a gunoiului menajer. Şi nu doar prin simpla lor prezenţă în cantităţi ce reflectă bunăstarea câmpulungenilor care „sparg” economiile familiei, pe dotări noi, în anotimpul estival. Răul este amplificat de câinii şi nevoiaşii care scormonesc în resturile locatarilor, la concurenţă cu căruţaşii cu program zilnic de colectare în cartierele câmpulungene. Dacă vremea proastă întrerupe raidurile rudarilor, care fac o reciclare ca la manual, maldărele capătă substanţial proporţii, rezolvate tot de aceştia, când “agenda” le permite. Oamenii cătunelor, blamaţi de orăşeni din cauza mizeriei cauzate de trecerea lor printre blocuri, sunt cei care îi scapă de saltele, canapele, dulapuri, uşi, vasul de WC, nemaivorbind de aparatura care conţine metal. Toate vechiturile, întregi ori dezmembrate, dispar cum nu vă imaginaţi de repede. Şi, din păcate, este singura salvare pentru platformele urbane ticsite de hârburi, de care lucrătorii de la Financiar Urban nu se ating. 

Regula este să duceţi gunoiul greu, voluminos, la staţia de transfer din Grui, unde operatorul vi-l preia, bineînţeles, contra cost. Cheltuiala îi descurajează pe câmpulungenii cărora, şi să fie dispuşi să-şi transporte vechiturile în Grui, sigur nu le convine extra-taxa percepută de firmă. Mai cu seamă că au exemple din străinătate, unde ce nu-ţi mai foloseşte în casă, funcţional ori ba, laşi la poartă şi ţi se ridică gratuit. La noi, luatul pielii de pe cetăţean încurajează imagini nefireşti, care, cât ţine vara, se succed cu o rapiditate care susţine teoria legată de pofta de schimbare a orăşeanului cu alte pretenţii faţă de părinţii şi bunicii care păstrau în casă mobila de la nuntă o viaţă. Exemplificăm această tristă meteahnă a câmpulungeanului şi a românului, în general, căci nu numai oamenii acestor locuri procedează astfel, cu câteva imagini surprinse, zilele trecute, care ne fac răspunzători pe toţi. Şi pe noi, cetăţenii, care aruncăm în această manieră, şi pe autorităţi, care nu pun la dispoziţia omului o posibilitate avantajoasă pentru toată lumea – abonaţi, firmă şi Primărie – de ridicare a deşeului mare. Şi primarul Liviu Ţâroiu recunoaşte că se aruncă în prostie şi că: „Trebuie să-i supraveghem.” Bine că nu trebuie să-i şi amendăm, căci li se făcea rău poliţiştilor locali dacă erau puşi să iscodească vecinii, ca să afle cui aparţine zestrea ajunsă din sufragerie la tomberon. 

Din păcate, pentru astfel de gesturi ale unora luaţi de valul împrospătării locuinţelor plătim toţi. Cum? Simplu. ADP-ul face curat în jurul pubelelor care de-abia se mai văd de bunurile demodate ori stricate, scoase din apartamente, le transportă în Grui, le predă operatorului Financiar Urban şi plăteşte. „Taxa pe nesimţire” înseamnă sute de milioane de lei vechi, lunar, dar avem convingerea că nu impresionează pe nimeni, căci plăteşte statul. De la noi, fireşte. Şi nici nu va elimina obiceiuri vechi, întreţinute de incapacitatea oamenilor Primăriei de a găsi o soluţie convenabilă şi cu adevărat eficientă. Exclus prostia aceea cu ridicatul deşeului mare o dată pe semestru! M.B.

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!