Cu câteva zile înainte să expire contractul de execuţie cu firmele asociate pentru lucrarea din Piaţa Primăriei, firme care aparţin aceleiaşi familii, s-au lansat în Consiliul Local primele îngrijorări legate de faptul că aceleaşi SRL-uri câştigă majoritatea investiţiilor de anvergură din Muscel. Nu că ar fi ceva rău, dacă legea nu restricţionează participarea la licitaţie a unui întreprinzător care doreşte să reconstruiască din temelii Nordul judeţului. Numai că, obţinând lucrări peste lucrări, de amploare a desfăşurării de forţe, apar previzibilele întârzieri. În Câmpulung, sunt întârziate şi amenajarea „zonei zero”, care trebuia predată beneficiarului la 30 iunie 2019, şi podul de la Apa Sărată, care traversează şi această vară, până în septembrie, când primarul nostru anunţă un nou termen de finalizare. Le-am pierdut şirul de când tot prevesteşte Liviu Ţâroiu sfârşitul reconstrucţiei podeţului peste un canal care preia apele de pe Drumul Godeni şi Valea Unchiaşului. Dintre investiţiile aflate în portofoliul impresionant al Ratelen Construct şi Group Concif, pe care le prinde din urmă Conteh Barengott, cea din zona fostului Minier este dintre cele mărunte. Dar, ca perioadă de timp, podişca, parte componentă a Şoselei Naţionale – a nu se confunda cu podul de la Cimitirul Apa Sărată, care tot mai e cum mai e, ca mărime – tinde să se apropie de construcţia podului de la Cernavodă. Pe care Anghel Saligny l-a ridicat în cinci ani, la posibilităţile tehnice din 1890!
În zilele noastre, e mai complicat ca atunci, dacă executantul este îngropat în contracte, în privinţa cărora are siguranţa că nu riscă rezilierea. Ţâroiu are pretextul pregătit pentru neaplicarea sancţiunii desfacerii contractului: procedura de desemnare a altui constructor îl ţine pe loc încă un an. Pe puţin. Aşa că preferă să-l ţină pe loc constructorul găsit deja, care trebuia să predea un pod nou-nouţ la data de 8 martie 2019. Primarul, căruia nu-i crapă obrazul de ruşine că-i tot “abureşte” pe câmpulungeni cu finalul anunţat de prin 2017, vorbeşte acum despre luna septembrie, ca dată a dării în folosinţă a podului refăcut din temelii. Asta deşi au trecut doi ani de când avem constructor pentru el, avem şi banii pentru el, căci ni-i întinde Ministerul Dezvoltării, numai echipele de lucru lipsesc de pe şantier.
Liviu Ţâroiu zice că asta este maniera de lucru în SICAP, site-ul de achiziţii publice, care, chipurile, a eliminat potlogăriile de la licitaţii. El, ca autoritate contractantă, a scos lucrările în SICAP, iar firmele s-au înscris. La unele s-au înscris „n” firme – zice Liviu Ţâroiu – la altele, mai puţine. Spre norocul municipalităţii, pentru contractele Primăriei s-au înscris mai puţine, uşurând considerabil munca comisiei de licitaţii. Şi dacă cele despre care relatăm s-au înscris peste tot şi n-au avut concurenţă redutabilă fireşte că le-au câştigat. „N-am cum să-l elimin!”, se apără şeful Executivului, care susţine că singura constrângere pe care o poate exercita asupra partenerului privat este din grafice. În faţa cărora a „dârdâit” de spaimă executantul, căruia Ţâroiu îi tolerează încă o amânare până în septembrie.
Asta pentru pod. Pentru Piaţa Primăriei, toleranţa se întinde până la 31 iulie 2019. Şi asta pentru că, susţine primarul nostru, este prima depăşire de termen. După socoteala bazată tot pe declaraţiile lui, ar fi a doua depăşire de termen. Panoul de şantier a fost executat cu dată de finalizare 17 ianuarie 2019. Odată depăşită, a rămas de bună data oficială a contractului, 30 iunie 2019. Deşi ni s-ar fi părut normal ca aceasta să fie menţionată pe panoul de şantier, nu convenţia autorităţii contractante cu firmele asociate, de a reduce durata lucrării cu şase luni. Partenerul nu s-a putut încadra nici în răgazul oficial şi nu din cauza lui, îl apără primarul. Ci din cauza ploilor, căzute mai bine de 30 de zile, conform dovezii obţinute de Ţâroiu de la Metrologie Câmpulung, care au produs o extensie a contractului cu o lună.
Dar o reluare a licitaţiilor, indiferent cine este colaboratorul, este exclusă. Şi nu este prima dată când o spune conducătorul Câmpulungului, la dezbaterea aleşilor de joia trecută, când s-a discutat numai despre contractele acestor firme. Dacă e să fim cinstiţi, n-am asistat la astfel de îngrijorări liberale şi legate de întârzierea nepermisă, de aproape un an, în execuţia unui amărât de parc de joacă în Vişoi, de care responsabilă se face o firmă patronată de un membru PNL. În acest context, a zburat în spaţiul public prima remarcă cu iz de resemnare a primarului, cum că „ăstea sunt şantierele pe care le avem în zonă”. După lege, varianta corectă este rezilierea contractelor, respinsă vehement de Liviu Ţâroiu, din cauza cheltuielilor cu proiectarea restului de executat şi cu timpul necesar organizării unei noi licitaţii. Şi nici solicitarea de penalităţi, iniţierea de procese şi bani aruncaţi pe onorariile avocaţilor nu-l interesează. Sunt principii enunţate de primar de când i s-au întâmplat şi lui, la fel ca lui Andrei, primele belele legate de termene nerespectate.
Revenind la actualele proiecte cu termen prelungit, în cazul podului, conform gândirii finanţatorului local, cum a circulat lumea pe el atâta amar de vreme şi nu s-a întâmplat nimic, tot aşa poate circula şi până la toamnă. Iar la Piaţa Primăriei… mult a fost, puţin a rămas. Primarul vrea să credem că ce a depins de el a făcut. În special, insistenţe la constructor şi găsirea soluţiilor care să conducă la un final mai rapid. Cu siguranţă, părţile implicate ştiu cel mai bine ce este de făcut, dar, la prima vedere, soluţia cea mai bună pare umplerea şantierelor cu muncitori.
Astfel de exemple nefericite ar trebui să le dea idei parlamentarilor noştri, pentru a iniţia modificarea legii în materia achiziţiilor publice, în sensul de a înăspri cerinţele impuse privaţilor la contractele cu statul. Chiar Ţâroiu vorbea, ca un politician, de data aceasta, de necesitatea existenţei unei „liste negre”, care să-l protejeze, ca primar, de lenţii, mult prea ocupaţii şi neserioşii din construcţii.