Magda BĂNCESCU
Ofuscarea ţăţească a primarului, pricinuită de faptul că n-avem gusturi comune, el fiind încântat de „capodopera” de sub ferestre, l-a împins să pună mâna pe telefon, pentru a se răcori bălmăjindu-ne nişte ocări puerile. Deşi mai mult efect avea o bălăceală la ţâşnitori, printre picimea încântată din cale-afară de plescăitul prin apă, pe care noi, „chiorii” de la Evenimentul Muscelean, ne facem că nu-i vedem. I-am văzut, staţi fără grijă, şi am remarcat bucuria produsă de apariţia jeturilor aflate la discreţia celor care doresc să le încerce. Cu mâinile, cu picioarele, cu bicicletele, care fac slalom printre gurile artezienei. Ba şi rarităţile în salopetă de pe şantierul lui Răuţoiu se servesc de propria realizare, venind la răstimpuri, cu găleata, ca să ia apă de la fântână. „Superb” tabloul bucolic, în „buricul” urbanului regenerat printr-o investiţie mediocră! Muncitorul, la „pârâu”, umplând căldarea, în cel mai central punct al Câmpulungului „ruralizat” graţie obiceiurilor de la ţară, aduse cu ei de specialiştii în monumente, recrutaţi, probabil, de pe imaşurile de la Stoeneşti şi Cetăţeni. Dar, pesemne, şi acest gest rustic este pe placul lui Ţâroiu, un ins mai din popor decât „constipaţii” – ne scuzaţi expresia – care nu gustă utilitatea la „de toate” a fântânii, teoretic, un accesoriu care îmbunătăţeşte designul urban. Nu-l confunzi cu gârla la care vii cu ciubărul, cum fac exemplarele „abandonate” pe şantierul pe care încă se mocoşesc doi singuratici, lăsaţi să placheze betoanele rămase în stare brută. Mai avem să vedem cai şi vaci adăpându-se la arteziana neîngrădită de vreo împrejmuire şi imaginea satului de altădată este completă.
Ţâroiu, stacojiu, după voce, asortat ruginii revărsate din arteziană, odată cu pârâiaşul care, de-al naibii, evita canalizarea, ne-a sunat ca să ne spună cine sunt responsabili de incident. „Doi nătărăi”, ca să-l cităm pe înfuriat, care nu ştiu ce încurcătură au făcut, de-a răbufnit mizeria roşiatică pe pavaj. Nătărăi, pentru care, de regulă, plăteşte un şef, căci nu ei au semnat contractul cu primarul. Care trebuia să supravegheze, îndrume, împiedice să deverseze reziduurile care au mozolit piaţa.
Şi ce atâta răutate din partea noastră, căci pavajul a fost spălat! Aşa este, a fost spălat de ploaia binefăcătoare, care n-a spălat şi ruşinea părţilor contractului, pe care primarul îl prezintă drept un succes. Care erau reproşurile şefului Câmpulungului, care îşi apără cu înverşunare partenerul, de zici că sunt de acelaşi sânge? În primul rând, că suntem rău intenţionaţi, căci nu apreciem rezultatul amenajării fără cusur a Pieţei Primăriei, care place atâtora! Poate, le place postacilor cu ordin de la partid să laude deznodământul jalnic, copleşiţi de numărul, argumentele şi calitatea mesajelor câmpulungenilor oripilaţi de suma colosală prăpădită pe puţinul executat. Şi prost executat! 7,5 milioane de lei sau 75 de miliarde de lei, în banii vechi, în caz că milioanele noi nu creează imaginea preţui absurd raportat la ce se vede. Faţă de licitaţie, nota de plată a crescut cu 1,1 milioane de lei sau 11 miliarde de lei vechi, aşadar, o scumpire impertinentă, justificată prin neprevăzutul lucrării. Adică suplimentarul ivit în execuţia contractului. Dacă „sărăcia” asta conţine intervenţii făcute în plus, ne întrebăm: oare, cât de golaş era proiectul?
Ca să vadă Ţâroiu că apreciem „frumuseţea” lucrării, reluăm ce ni s-a părut nouă „frumos” la colaborarea cu familia Răuţoiu. Aşa… de dragul de a umple ziarul, cum ne ia peste picior. 6,4 milioane de lei, preţul cu care executanţii au obţinut contractul la licitaţie, 7,5 milioane de lei, preţul, bănuim, final, al investiţiei scumpite în cei doi ani de derulare. Cum a sancţionat primarul întârzierea cu un an şi jumătate a lucrării, cu termen de finalizare în ianuarie 2019, conform panoului de şantier? Cu puţin peste 22.000 de lei, la cât se ridica valoarea penalităţilor calculate până în ianuarie 2020. Aşadar, le-a dat 1,1 milioane de lei în plus şi le-a luat 22.000 lei! Şi noi suntem nişte nebuni că nu apreciem frumuseţea lucrării!
Apreciază copiii, a făcut spume la telefon bunicul primar, care, pesemne, îşi ia energia pozitivă contemplând de la fereastră hârjoneala ţâncilor printre jerbele menţinute la o înălţime prudentă. De asta nu ne îndoim! Copiii se bucură şi de balta din faţa redacţiei noastre, în care lipăie la fiecare ploaie, spre groaza părinţilor că îşi strică des încălţările. Nişte bunici din zonă îşi echipează nepoţii special cu cizmuliţe de cauciuc, ca să-i aducă la băltoaca datorată celor de la ADP. Chiar după decuparea asfaltului, pentru scobirea unui şanţ anemic, menit să dirijeze apa către stradă, balta s-a format la loc, motiv pentru unul dintre amicii primarului să dea buzna în sediul ziarului, ca să urle necăjit: Ce-au făcut proştii lui Ţâroiu! Să-i spunem noi lui Ţâroiu ce-au făcut proştii lui! Iar Ţâroiu are tupeu să se lege de nătărăii lui Răuţoiu! Nu vă mai spunem cum au făcut şi în cât timp au făcut. S-au mocăit o jumătate de zi, văzându-se clar că trăgeau de timp, ca să măture băltoaca, după care au tăiat asfaltul, nu din capătul trotuarului, ci din dreptul scării de bloc. Probabil, ca redacţia să rămână cu apăraia în faţă. Cum s-a rugat de muncitori tânărul inginer Badea, de la asfaltări, ca să se mişte mai cu sârg, că-i prindea apusul la serviciu! Hai, băieţi, hai, băieţi, că mai avem un pic! Hai, băieţi, fumaţi şi ţigara asta şi hai să terminăm!
Felicitări „proştilor” lui Ţâroiu, că n-au răpit bucuria copiilor de pe Fraţii Goleşti, secându-le balta, deşi atracţia momentului e arteziana care, până va împroşca cu voturi, a împroşcat cu o mâzgă roşie. Să ne stea „pitpalacul” crezând că e borhot, după culoarea nefirească a mocirlei împrăştiate pe compozitul chinezesc! Care nu şoca prin contrast cu griul pavajului, dacă, vorba unui cititor, se opta pentru maro.