Cu numele anunţate până acum în spaţiul public, ne apropiem de jumătatea listei de candidaţi la cea mai importantă funcţie în târg, care, atât în 2008, cât şi în 2012, a numărat şapte bucăţi de politicieni. Şase dintre ei n-au strâns împreună voturile „Titanicului” politicii şi administraţiei publice locale, zdrobit de câteva sloiuri de gheaţă care au şubrezit acoperişul de la „Dinicu Golescu”. Din păcate, cei care urmăresc comicăria de politică locală au fost privaţi de un moment mai mult decât interesant (dacă s-ar fi petrecut vreodată), ai cărui martori şi-ar fi dorit să fie: înfrângerea lui Călin Andrei de un rival mai puternic decât el. Asta şi-ar fi dorit omul să vadă: o confruntare adevărată, onestă, strânsă, în cadrul căreia alegătorul să decidă şansele fiecăruia de a ajunge primar. Or cel care stă în tensiune, în aşteptarea scorului electoral, ce plăcere să aibă atunci când are în faţă o adunătură de competitori slabi, favorizaţi de înlăturarea „piesei de rezistenţă”, ca urmare a unei condamnări în cazul de corupţie cu fonduri nerambursabile?! Călin Andrei n-a fost eliminat dintr-o cursă cu final previzibil de trei ori prin luptă dreaptă. Asta era o victorie de savurat de către cel care ieşea primar în 2016: să câştige în faţa lui cu arma votului. Dar la cât de lipsiţi de vână sunt cei care-şi agită nervos cozile adulmecând miros de ciolan aburind, împrăştiat în văzduhul Câmpulungului de la etajul Primăriei, le convine că munca cea mai grea a făcut-o instanţa de judecată.
Ei, sigur, n-ar fi făcut-o, adică nu l-ar fi dat la o parte pe Andrei, care ar fi condus Câmpulungul şi la anii lui Quintus, care, peste un an şi jumătate, face suta. Şi nici electoratul, cu toate ocările şi blestemele puse pe capul lui, pentru ce a făcut cu parcurile, nu l-ar fi dat la o parte. Votantul câmpulungean a arătat, cel puţin, în 2012, că este setat să acţioneze cam ca în „Moartea căprioarei”. „Mănânc şi plâng…” Iar la noi, „votez şi plâng”. Şi îl votează pe cel care „mănâncă” ce trebuie. S-ar putea ca în 2016 să nu se mai câştige după criteriul „datului din fleoancă”, deoarece candidaţii care se arată la interval nu stau grozav la hipnotizarea alegătorului cu microfonul. Dacă ar candida – şi încă se aude că va candida, dar nu de la PNL, unde locul îi este făgăduit lui Bogdan David – la capitolul oratorie, Cristi Creţu îi ia pe toţi. A ţinut nişte speech-uri în Consiliu, ca să iasă din culpa „lucrăturii” „patronilor” din fotbal, de-au zis şi bolovanii de pe marginea drumului, când s-au oprit din plâns: e curat ca floarea de crin! Cum am spus, nu s-au stins zvonurile că el este asul pe care îl va scoate din mânecă PSD-ul, care n-are oameni nici pentru Consiliul Local, darămite pentru primar. Dintre toţi politicienii locali, în jurul lui Creţu s-au ţesut cele mai multe scenarii, ceea ce ar trebui să-l flateze. Înseamnă că cineva se teme de el. Primul: candidatul PSD-ului. Al doilea: candidatul P.A.M.-ului, capul lui fiind ţintit de Mircea Andrei pentru a aşeza pe el cuşma proaspăt lansată în politica argeşeană. Fostul contracandidat al lui Nicolescu studiază discret terenul la Câmpulung, ca să-şi găsească omul, pentru că Cristi Creţu are suficientă agerime încât să realizeze că nu face nicio brânză cu Partidul pentru Argeş şi Muscel. Cu niciun alt partid, în afară de PNL şi PSD. Al treilea scenariu conceput pe marginea viitorului politic şi profesional al lui Creţu: o funcţie în Inspectoratul Şcolar, suficient de înaltă încât să-l convingă să nu mai candideze.
În fine, vom vedea pentru ce optează. Până acum, avem trei candidaturi anunţate în faţa camerelor tv ori pe Facebook, unde se alege preşedintele şi se dă jos Guvernul. Primul a fost Liviu Ţâroiu, care n-a mai aşteptat deliberarea partidului şi s-a anunţat singur ca fiind omul PSD-ului, la o conferinţă de presă, la care era şi preşedintele său, Marin. Cică ar fi o strategie clocită de PSD, ca să iasă, la anul, cu un candidat-surpriză, iar Ţâroiu este folosit pe post de plantă cu efect halucinogen asupra adversarilor şi votanţilor. Al doilea pretendent la funcţia de primar, care s-a lansat de capul lui, a fost directorul Spitalului, Gore Stănescu (independent sau te pomeneşti că o fi chiar el candidatul-surpriză al PSD-ului!), dar, în cazul lui, nu băgăm mâna în foc că, a doua zi, şi-a adus aminte ce a vorbit cu o seară înainte. De sâmbătă, de la prânz, avem şi a treia candidatură: Aurelian Banu, organizatorul mitingului anti-refugiaţi de sorginte musulmană, căruia, luând ca reper numărul de voturi cu care a câştigat Andrei ultimele alegeri, îi trebuie cu 8.435 mai multe persoane decât a avut la acţiunea stradală, dacă vrea să facă pasul din Piaţa Primăriei la balconul cu muşcate. Însemnat politic cu mărul verde al A.A.M., Banu şi-a mai încercat norocul o dată, în 2012, la Mioarele, unde trandafirii roşii au prins rădăcini de stejar, ca în mai toate comunele muscelene. Aşa că, în 2016, testează în „comuna” Câmpulung cel mai “masochist” electorat din judeţ.