Curioasă maniera de abordare a două subiecte delicate de către oamenii de Drept ai Primăriei Câmpulung, care, ca să-l cităm pe apărătorul Ghinea, au câştigat, în ultimii ani, o grămadă de procese, mai puţin pe acestea două, soldate cu pierderi de ordinul miliardelor (unul, e drept, nu este încheiat definitiv). Dar, odată ce-ai pierdut 81,6 miliarde dintr-un foc, pagube precum cele despre care povestim acum sunt o nimica toată în vastul CV de nerealizări rezultate din experimente tragice pentru banul public. Până să scoată turma dintre ciulinii nepăsării, ca s-o conducă spre belşugul promis, „baciul” stânei Câmpulung, Liviu Ţâroiu, prin voinţa a 5.000 şi ceva dintre ai noştri, are de plătit facturi restante din vremea fostului coleg. Una pentru „Dinicu Golescu”, cealaltă pentru Casa de Cultură „Tudor Muşatescu”. Iar pentru a decide împreună cu înţelepţii satului în privinţa lor (de decis, a decis singur, dar îi trebuia votul Consiliului Local), a sunat adunarea la o şedinţă de îndată, fixată ieri după-amiază. Deşi speţele, pentru discutarea cărora a chemat la Primărie staff-ul de partid şi restul, restul fiind PNL-ul, sunt, cel puţin în privinţa finalităţii, asemănătoare – adică nişte miliarde de achitat – scribii care au lucrat documentaţia le-au îmbrăcat în ambalaje diferite.
Primul caz a fost pitit între punctele unei rectificări de buget, vârât cu atâta prudenţă parcă pentru a nu fi descoperit de cel care îşi arunca ochii pe hârtie. Noroc cu anexele, care, trebuie să recunoaştem, erau într-o cantitate consistentă, dar nu completă. Din exprimarea telegrafică a raportului, săracă în informaţii, nu înţelegeai mai nimic. Doar că Investiţiile propuneau ca din excedentul bugetului local să se folosească aproape 3,3 miliarde pentru finanţarea cheltuielilor secţiunii de dezvoltare, în cadrul capitolului „Învăţământ”, cheltuieli decurgând din investiţia de reabilitare a Colegiului Naţional „Dinicu Golescu”. Cum bănuim că n-aţi priceput mare lucru din fraza anterioară, care în această manieră a fost servită de slujbaşii plătiţi din banii dumneavoastră, ca să facă pe secretoşii, căci subiectul nu dă bine la imaginea instituţiei, iată lămuririle care lipsesc. Şi nu lipsesc din cauză că hârţogarii fac economie la hârtie, ci lipsesc ca să nu afle contribuabilul ce prestaţii excepţionale au angajaţii statului în procesele cu partenerii de contract.
Unul dintre aceştia este Dorel Geamănu, bunul şi statornicul partener al Primăriei Câmpulung, pe care a dat-o în judecată ca să obţină banii pentru nişte lucrări suplimentare. Exact suma despre care vorbeam. Afaceristul a câştigat în prima instanţă, la Tribunalul Argeş, a câştigat şi la recurs, la Curtea de Apel Piteşti. Instanţa superioară a respins recursul Primăriei ca tardiv formulat. Exact în ziua în care în Evenimentul Muscelean apărea relatarea litigiilor încununate cu victoria lui Dorel Geamănu, jurista şefă, intrigată că pe ea n-a întrebat-o nimeni de la ziar în legătură cu deznodământul proceselor, ne-a anunţat în scris că a depus, tot la Curtea de Apel, o contestaţie în anulare. Motivul: cei de la Curte n-au citit bine ce scrie pe ştampila Poştei, 12 în loc de 15, adică recursul ar fi fost promovat în termen şi instanţa l-a respins nejustificat. Dacă juriştii Primăriei aveau intenţia unei acţiuni de recurs „beton”, care să desfiinţeze verdictul Tribunalului, potrivit căruia Geamănu era câştigător, de ce au lăsat expedierea ţidulei pe ultima sută de metri, la limita termenului? Perdanţii cereau Curţii să anuleze recursul, iar speţa să se judece din nou. Şi de impresionată ce-a fost Curtea de această ripostă puternică a Primăriei, le-a respins-o din nou. Ultima respingere înregistrată de autorităţi s-a consumat pe 31 august.
Nici nu s-a uscat bine cerneala pe această decizie, căci, pe 7 septembrie, adică, la o săptămână, cu o conştiinciozitate incredibilă, Investiţiile au şi făcut propunerea lui Ţâroiu să aloce urgent banii, ca să-i poată fi plătiţi lui Geamănu! Iar Ţâroiu a băgat-o pe ordinea de zi a şedinţei de îndată, fiind la mijloc şi nişte penalităţi de întârziere.
În aceeaşi şedinţă, alt proces şi alţi bani de dat. Vreo 2,2 miliarde de lei vechi, plus dobândă, bani pe care nu Primăria îi datorează constructorului de la Casa de Cultură „Tudor Muşatescu”, ci Institutul Naţional al Patrimoniului, care a fost obligat de instanţă să achite, ca penalităţi pentru datoria la pază, peste 5,7 miliarde. Însă Primăria, conform Tribunalului Bucureşti, trebuie să suporte debitul principal! În acest caz, care miroase a nedreptate la adresa Câmpulungului, batjocorit suficient şi de Ministerul Culturii, şi de constructor, care a distrus o clădire-monument, juriştii au şi cerut angajarea unei case de avocatură, la recurs.
De ce n-au încredinţat şi recursul procesului cu Geamănu unei case de avocatură? Mai cu seamă că apărătorul pârâtei, adică al municipalităţii, Emiliea Ilie, a fost nemulţumită de lucrarea expertului numit de instanţă, pe baza căreia s-a pronunţat sentinţa nefavorabilă. Expert care nu a ţinut cont de actele puse la dispoziţie şi care a menţionat în raportul său ca neachitate devize NCS, pe care Primăria, de fapt, le plătise. Şi care a luat în calcul lucrări suplimentare care fuseseră decontate, rezultatul, fiind considerat, într-un final, unul incorect.