Cap. III
COPIII ÎN CĂMINUL CREDINŢEI
2.Răspunderea familiei pentru naşterea copiilor (1 Corinteni 6:12-20)
b)Calea raţională
A doua cale în ce priveşte naşterea copiilor, tot largă şi la fel de nepotrivită ca şi prima, deşi pare opusă ei, este calea raţională de control şi de limitare a naşterilor, prin indiferent ce metode, mai mult sau mai puţin vinovate; pe această cale rezultă în general un număr mic de copii. Copilul născut în felul acesta nu este un produs biologic întâmplător, ci este un produs al concepţiei, al raţiunii unuia dintre soţi (soţia se opune soţului sau soţul se opune soţiei) sau a celor doi soţi, care se înţeleg în această privinţă şi ajung la acea gândire sau raţiune care dirijează naşterea, care controlează biologia, limitând-o.
Ca şi în alte privinţe, se argumentează şi cu Scriptura, pentru că atâtea lucruri nepotrivite îşi caută temei în Scriptură (de fapt toate rătăcirile posibile pot invoca şi un temei scripturistic). Se foloseşte astfel textul din 1 Petru 3:7: „bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre”, interpretat ca o raţiune pentru a limita naşterile. De fapt sunt cu totul alte motive: teama de greutăţi, comoditatea, ruşinea faţă de oameni sau teama de dispreţul stârnit la „porţile cetăţii” atunci când apari cu încă un copil. Dar noi ne reglementăm viaţa după părerile de la porţile cetăţii sau după rânduielile sfinte ale cerului?
Se mai spune apoi de cruţarea soţiei, ea fiind un „vas mai slab”. O, argumentele lumii marchează de multe ori gândirea creştinilor şi sunt la fel de periculoase ca şi argumentele cărnii, de aceeaşi obârşie cu aceasta şi la fel de nepotrivite! De fapt, aceste atitudini dau la iveală fie ignorarea, fie desconsiderarea autorităţii Scripturii, singura cale pentru familie de a fi rânduită după „cele de sus” şi singura cale ca în familie să se reverse binecuvântările lui Dumnezeu. Este o abandonare a responsabilităţii faţă de interesele lui Dumnezeu, Cel care spune „creşteţi şi înmulţiţi-vă”, pentru că ne este mai comod aşa şi dorim confort în familiile noastre.
Dumnezeu este o raţiune superioară, deci trebuie să crezi că lucrurile pe care le spune El nu sunt făgăduinţe goale, ci că vei avea mai mult confort în familie dacă te vei subordona împlinirii intereselor Lui, în timp ce vei găsi cu mult mai puţin confort într-o viaţă pe care ţi-o realizezi singur, căci: „dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc”. Unii doresc confort în casă şi, pe cât lucrează mai mult, pe atât realizează mai puţin, pentru că nu se lasă lucraţi de voia lui Dumnezeu, expunându-se astfel unor consecinţe dezastruoase fie prin pierderea binecuvântărilor cereşti, fie prin exercitarea cârmuirii divine asupra cuplului care abandonează interesele lui Dumnezeu.
Spuneam de case unde se fură moştenirea, asemănător cu acel fiu risipitor, dar sunt şi atitudini similare cu fiul cel mare, rămas acasă, care trăieşte totuşi în sărăcie. Deşi opus fratelui său, el este tot un exemplu negativ, este exemplul aceluia care refuză moştenirea, pentru a trăi în sărăcie. El se află într-o casă bogată, dar nu îndrăzneşte să ceară de la tatăl său sau să primească nici măcar un ied, ca să se veselească cu prietenii săi. El nu acceptă bucuria de casă, alături de tatăl său, ci bucuria de stradă, împreună cu prietenii, refuzând astfel moştenirea şi harurile ei.
Un copil refuzat înseamnă un pântece nerăsplătit. Femeile menajate (sau care se menajează) se abat singure de la un destin biologic şi se supun unor consecinţe aspre în viaţa lor. Este multă suferinţă în trupul femeilor din pricina refuzului de a se subordona intereselor lui Dumnezeu. Sunt persoane cunoscute, care şi-au argumentat această conduită raţională în ce priveşte naşterea copiilor, spunând de dorinţa lor de a menaja femeia ca pe un vas mai slab, dar apoi femeia a fost cuprinsă de boli grele din pricina cârmuirii lui Dumnezeu şi a respingerii binecuvântărilor Sale. Nu ştim totdeauna exact cum sunt lucrurile, dar dacă Dumnezeu a rânduit pentru o femeie un anumit număr de copii, i-a rânduit şi fondul biologic pentru aceasta, iar dacă nu se respectă ordinea voită de Dumnezeu, se atrag inevitabil consecinţele ce decurg din refuzul binecuvântărilor şi din judecata de cârmuire a lui Dumnezeu. Căminul care nu respectă autoritatea Cuvântului va compromite mărturia la porţile cetăţii şi, în timp ce rămâne prieten cu lumea, pentru că-şi însuşeşte felul ei de gândire şi de practică, distruge mărturia, iar pierderea lui Dumnezeu este mare. Dar în acelaşi timp, căminul îşi pierde slava şi frumuseţea, îşi pierde conţinutul de părtăşie spirituală şi acel belşug de binecuvântări pe care-l realizează copiii după rânduielile lui Dumnezeu.
(continuare în numărul viitor)
Publicat din cartea ,,Căminul credinţei sau familia” de Ion Socoteanu şi cu acordul autorului.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3,
Câmpulung Muscel.
Telefon contact: 0745.021.424