Înţelepţii din timpul necazului cel mare. “Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci” (Daniel 12.3). “Înţelepţii” cunosc lucrurile lui Dumnezeu, planul Lui, şi învaţă pe alţii după lumina pe care au căpătat o prin Cuvântul lui Dumnezeu. “Înţelepţii” aceştia din timpul necazului cel mare vor avea îndeosebi însărcinarea pe care o au cei doi martori despre care se vorbeşte în Apocalipsa 11. Ei vor spune altora să nu se închine şi să nu se plece în faţa lui Antihrist, căci nu este el Mesia, ci este un mincinos, este “păstorul nebun” despre care vorbeşte Zaharia 11. Cei doi martori şi rămăşiţa credincioasă îndeamnă pe popor să nu se închine lui Antihrist. Mulţi vor fi omorâţi, dar moartea lor nu va fi o pagubă pentru ei, pentru că vor străluci ca strălucirea cerului.
Cartea lui Daniel, pecetluită. Lui Daniel i se dă un sfat: “Tu însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi şi cunoştinţa va creşte” (12.4). “Pecetluieşte cartea” înseamnă să n-o dea îndată publicului, ci s-o ţină ascunsă şi, la moartea lui, s-o pună în mâini credincioase. “La vremea sfârşitului” poate să fie dată la lumină, căci atunci va fi înţeleasă. Evanghelistului Ioan i s a spus să nu pecetluiască prorocia (Apocalipsa 22.10), “căci vremea este aproape”. Lui Daniel i s a spus s o pecetluiască, căci vremea este departe.
Cei trei ani şi jumătate. “”Cât va mai fi până la sfârşitul acestor minuni?” Şi am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului; el şi a ridicat spre ceruri mâna dreaptă şi mâna stângă şi a jurat pe Cel ce trăieşte veşnic că va mai fi o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme şi că toate aceste lucruri se vor sfârşi când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot” (Daniel 12.6 8).
Şirul evenimentelor viitoare. Chiar cine nu cunoaşte înlănţuirea evenimentelor viitoare şi citeşte Apocalipsa îşi dă seama că în viitor vor fi lucruri grozav de rele. Se prea poate să nu înţelegem bine toate evenimentele, dar ştim un lucru: că are să vină Domnul Isus şi să ne răpească. Iată cum se înşiruie evenimentele în viitor: răpirea, după aceea probabil o mare revoluţie în Apus, dar, la câţi ani după răpire, nu se ştie. Din revoluţia aceasta va ieşi împărăţia romană restabilită. Fiara iese din mare, adică din lumea frământată de revoluţii. În timpul acesta, catolicismul are o mare putere: curva şade călare pe fiară. Un corn din împărăţia romană merge crescând şi atunci împărăţia romană va fi dată jos şi va veni asupra ei judecata de la Apocalipsa 17 şi 18. Căpetenia împărăţiei romane restabilite, “cornul acela mic”, face legământ cu poporul evreu pe timp de 7 ani. Timp de 3 ani şi jumătate merge cum merge. În timpul acesta se ridică o fiară din pământ. În Apocalipsa 13 se vorbeşte despre două fiare: una din mare, împărăţia romană, şi una din pământ. Pământul înfăţişează ceva stabil. Această fiară ieşită din pământ are coarne ca de miel şi vorbeşte ca un balaur. Asupra acesteia vine Satana la trei ani şi jumătate şi fiara devine Antihrist, care stă totuşi în legătură cu căpetenia împărăţiei romane. Începutul necazului cel mare este atunci când se va aşeza “urâciunea pustiirii” în templu. Atunci se va şti exact sfârşitul, căci timpul este dat în ani, luni şi zile: trei ani şi jumătate, 42 de luni, 1260 de zile. La Daniel 12.11 se spune de 1290 de zile şi fericeşte pe cel ce va ajunge la 1335 de zile, deci cu 45 de zile mai mult. Unii îşi dau cu părerea că în timp de 45 de zile templul va fi curăţit şi că, după o lună şi jumătate, va fi sărbătoarea corturilor, de când începe împărăţia de o mie de ani.
Unele deosebiri între sfinţii Vechiului şi Noului Testament. “Iar tu, du-te până va veni sfârşitul; tu te vei scula iarăşi în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor” (Daniel 12.13). Daniel a prorocit despre timpul cât ţine domnia neamurilor şi despre venirea Domnului Hristos ca să ia în stăpânire împărăţia şi să aşeze pacea pe pământ. Alţi proroci au vorbit şi despre împărăţia de o mie de ani. Între sfinţii Vechiului Testament şi sfinţii Noului Testament, unii fac o deosebire şi poate că şi acolo, sus, va rămâne această deosebire, deşi cei 24 de bătrâni despre care vorbeşte Apocalipsa 4 ar fi sfinţii Vechiului şi Noului Testament. Alte lucruri îi deosebesc pe unii de alţii. De pildă, este o cântare pe care n o pot cânta decât sfinţii din poporul evreu. Este cântarea pe care nu va putea s-o cânte decât cine va fi avut parte de acele timpuri deosebite. Cei ce vor fi murit în necazul cel mare nu rămân în morminte, ci vor avea parte de împărăţia de o mie de ani, la fel ca toţi sfinţii Vechiului Testament.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung Muscel.
Telefon contact: 0745.021.424