De la „Intrarea trenului în gară” a fraţilor Lumiere, lumea s-a văzut ca într-o oglindă. Oamenii au dat năvală în cinematografe, întrebându-se: „Cine-i mai frumoasă, viaţa sau filmul?”. La alţii a biruit filmul. La noi a biruit viaţa. Din sărăcie sau ignoranţă s-au închis multe cinematografe. În spatele ochilor deschişi ai spectatorilor s-a stins proiectorul viselor. Din cele opt cinematografe pe care le deţinea în Argeş – Piteşti, Câmpulung şi Curtea de Argeş -, RADEF „România Film”, aflată în prezent în procedură de insolvenţă, a mai rămas cu patru: trei la Câmpulung şi unul la Piteşti. Două dintre cele aflate la Câmpulung au fost transformate într-un local cu terasă, iar cel de-al treilea a ajuns o ruină.
Cinematograful şi Grădina de Vară „Muscelul” au fost modernizate şi însufleţite de un om de afaceri, fiind introduse în circuitul localurilor publice, în baza unui contract de asociere în participaţiune încheiat cu RADEF în 2014. Cum Regia de Film a intrat în insolvenţă, potrivit ministrului Culturii, Valer Daniel Breaz, administratorul judiciar a denunţat contractul, acesta fiind reziliat unilateral de către reprezentantul instituţiei. Probabil că, în situaţia în care clădirea va fi scoasă la vânzare, în contul datoriilor, patronul câmpulungean poate participa la procedură pentru a-şi adjudeca spaţiile în care a investit masiv. Cât priveşte celălalt cinematograf din oraş, „Balada”, aflat în cartierul Vişoi, ministrul susţine că este în continuare al RADEF, însă se află în conservare. Impropriu spus conservare, pentru că numai a spaţiu conservat nu arată. Cinematograful „Balada” a ajuns o ruină, gata să se prăbuşească, punând în pericol vieţile celor ce trec zilnic prin zonă, mai ales că, periodic, se desprind bucăţi din zidărie. Construit în anul 1974, pe o suprafaţă de 480 metri pătraţi, în cartierul Vişoi, imobilul a rămas în administrarea RADEF – România Film, însă pare să nu mai intereseze pe nimeni. S-a tot discutat ca această clădire să fie preluată de administraţia locală, pentru a fi transformată, aşa cum intenţiona primarul Liviu Ţâroiu, într-un club al pensionarilor, dar, de la vorbe, la fapte, e cale lungă. Negrul traiului de zi cu zi a învins lumea colorată a filmului. Atmosfera în fostul cinematograf este una sumbră, dominată de mirosul greu şi pătrunzător, generat de mizeriile şi excrementele împrăştiate în interiorul şi exteriorul clădirii. Până în 1989, ieşirea la cinematograf era un eveniment aşteptat şi dorit de câmpulungeni. În anumite zile, când erau programate filme cu priză la public, era o adevărată aventură să intri în sală. Trebuia să iei bilet la prima oră a dimineţii, să stai la cozi interminabile sau să apelezi la speculanţi, care-ţi vindeau biletul cu mult peste preţul de casă. Azi, acolo unde altădată viaţa pâlpâia pe pânză, s-a lăsat bezna. Soarta cinematografelor din România pare să nu mai intereseze pe nimeni. Deşi ar fi avut nevoie de susţinere financiară din partea statului, cinematografele, cum e şi cazul celor de la Câmpulung, au fost închise şi abandonate de Regia Română de Film, iar acum aşteaptă, din moment în moment, să se arunce pământ peste ele, în condiţiile în care Ministerul Culturii nu poate interveni în modul în care este utilizat patrimoniul pe care RADEF îl mai deţine, atâta timp cât Regia se află în insolvenţă.