Un om cu un suflet cât 100, de 100 de ani, acum, la Centenarul Marii Uniri! Acesta este Paraschiv Simăn, un bătrânel bine mersi din satul Voineşti, care a trecut prin viaţă văzând cu ochii lui ceea ce noi acum învăţăm: istoria României. Românie, căreia bătrânelul îi doreşte multe, la Centenar!
Există şi oameni pe care îi priveşti şi citeşti pe chipurile lor istoria. Există oameni care încă au puterea să povestească acele evenimente care au marcat ţara noastră, de la cele mai frumoase şi până la cele mai tragice. În comuna Lereşti, satul Voineşti, preotul Alexandru Pahonţu, om de suflet al locului, a stat de vorbă cu un lereştean care s-a născut odată cu România. Paraschiv Simăn s-a născut pe 5 octombrie 1918, cu două luni înainte de Marea Unire. El povesteşte cu seninătate despre viaţa sa, despre ţară, despre munca sa, dar şi împărtăşeşte câteva păreri legate de România şi români, la ora actuală.
„Mă simt bine. Dacă stau aşa şi mă gândesc… 100 de ani… sunt 100, nu 10. Sunt uimit. Sunt foarte bine. Într-o zi normală, citesc ziarul, da… văd foarte bine. Mă uit la televizor, la tot ce ţine de cultură generală. Este pentru mine o satisfacţie, un mijloc de relaxare.”, a povestit Paraschiv Simăn. Din 1932 şi până în 1939, Simăn a lucrat la Atelierele „Leonida” din Bucureşti. „Am fost băiat de capitală. Erau fete frumoase acolo, dar… Nu ieşeam eu. Veneau cetăţenii cu reparaţii auto şi ne luau pe preferinţe. Eu aveam foarte mulţi clienţi. Nu aveam timp să stau degeaba. Am muncit foarte mult în acea perioadă.”, spune Paraschiv Simăn.
Armata, în al Doilea Război Mondial
Paraschiv Simăn a avut o viaţă complexă când vine vorba despre război, despre luptele pentru reîntregirea neamului şi pentru putere şi libertate. Stagiul militar al acestuia a avut loc fix în anul 1939, din păcate, când a izbucnit al Doilea Război Mondial. El a fost militar într-o unitate de artilerie antiaeriană. Norocul a făcut să nu fie chiar în mijlocul luptelor, însă a fost şofer pe un camion Henshel.
„Eram şofer pe maşina de 8 tone. Mult pentru mine. Nu mergeam decât la deplasări mici. Acolo unde eram eu, erau puţini care ştiau bine mecanica. De aceea am rămas până la încheierea războiului. În atâţia ani de armată, am avut 14 zile de concediu şi asta la început. Atunci când am aflat că am intrat în război, nu mi-a fost teamă, pentru că ştiam ce este de făcut.”, povesteşte Simăn.
După această perioadă, nea Chivu, aşa cum îi spun apropiaţii, s-a reîntors pe plaiurile natale. Ne-a mai povestit şi că, în zona în care a fost el, nu a mai fost niciun lereştean.
A avut o viaţă frumoasă
La o vârstă aşa frumoasă, normal că există şi amintiri pe măsură. Mai ales că majoritatea amintirilor le-a avut după ce s-a întors din armată, dar, totuşi, au existat câteva momente de memorat şi din copilărie. Bătrânul lereştean povesteşte că, atunci când era foarte mic, a avut ocazia să se joace chiar cu ultimul monarh al ţării noastre.
„Am mers la scăldat cu el, în lac, la Băneasa, când eram copii mici. Aşa a fost întâmplarea. Ne-am jucat şi cu mingea. Era foarte prietenos, apropiat de oameni, stătea de vorbă cu oricine. Mi-a părut rău când am aflat că a murit.”, a mai spus Paraschiv.
De asemenea, el îşi aminteşte că nu prea obişnuia să iasă la baluri, chermeze sau şezători, asta pentru că nu avea timp şi prefera să petreacă atât cât putea în familie.
Familia şi Dumnezeu sunt sfinte pentru el. Chiar dacă a spus că nu merge des la biserică, doar la sărbătorile religioase sau la evenimentele de familie, el ştie că fără Dumnezeu nimic nu este posibil şi cel mai de preţuit pe pământ trebuie să fie familia.
S-a căsătorit… cu vecina
Fiind un om liniştit, cu dorinţa de a întemeia o familie, nea Chivu a cunoscut de mic şi a îndrăgit o vecină din Lereşti, cu care s-a căsătorit în 1947 şi a făcut două fete.
„Eu locuiam aici şi la 500 de metri, soţia. Ea era dintr-o familie cu 14 copii. Când ne-am căsătorit, ea avea vreo 22 de ani. Am văzut-o şi m-am îndrăgostit. Cunoştea lucrurile serioase, de familie. Asta mi-a plăcut cel mai mult.”, a adăugat acesta.
Bătrânelul şi-a iubit mult soţia şi mărturiseşte cu inima deschisă despre activităţile sale: „Soţia mea lucra costume ţărăneşti la război. Când o vedeam ţesând, aş fi vrut şi eu, dar nu aş fi putut să fac ce făcea ea. Era migală. Şi cu ea am două fete: fata cea mare este inginer mecanic, iar cea mică a fost la proiectare 37 de ani la ARO.”, a mai spus lereşteanul.
Iubirea pentru Lereşti
Iubirea pentru locul natal l-a făcut să revină acasă de câte ori a fost nevoie pe Paraschiv Simăn. După ce s-a întors din armată, a vrut să plece din nou la Bucureşti, însă mama sa l-a convins să rămână şi să se angajeze în Câmpulung, ca să fie un sprijin pentru familia sa. Acesta a hotărât să rămână la Lereşti şi, astfel, s-a angajat la Uzina ARO, de unde a ieşit la pensie în anul 1978. „Am lucrat aici. Asiguram transportul la uzină. Era ARO o maşină bună. Nu ştiu dacă mai face cineva în lumea asta. La uzină, din păcate, nu mai este nimic. Încă mai am colegi pe care îi cunosc de acolo. Am alături un vecin care lucra la un atelier în care şi eu aveam competenţă.”
Din punctul de vedere al lui nea Chivu, tinerii care pleacă din zona în care s-au născut nu ar trebui să uite locurile natale. De asemenea, a mai spus că în Lereşti are tot ce îşi doreşte. „Cred că lereştenii nu s-ar mai întoarce la ce au fost… când eram la uzină, aveam mulţi elevi din Lereşti, la profesională, la calificare. Erau mulţumiţi. Dacă nu sunt în Lereşti acum, să îşi vadă de treburile lor, dar să nu uite niciodată de unde au plecat şi să se întoarcă acasă! Tinerii nu fug de munca de la ţară, dar cred ei că nu au ce să facă doar cu ceea ce au.”, a completat bătrânul.
El a mai fost întrebat şi dacă, de-ar fi să se întoarcă în timp, ar alege tot să revină la Lereşti sau s-ar duce iar la Bucureşti. Iar el a spus că, orice ar face, s-ar întoarce tot acasă şi că îşi iubeşte comuna. Întotdeauna a muncit şi nu a primit de la nimeni pe degeaba, ca să aibă un trai decent. „În comuna Lereşti, totdeauna au fost oameni mândri, muncitori. De asta comuna arată aşa frumos acum. Au muncit foarte mult. Timp de 100 de ani, am muncit şi am avut grijă de cei dragi.”, a adăugat Paraschiv Simăn.
Cum i se par acum România şi românii
Întrebat despre acest aspect, nea Chivu a spus că românii nu îşi mai dau atât de mult interesul pentru un viitor mai bun, pentru ţară şi pentru un venit propriu. Părea dezamăgit… „Să fiu sincer, nu prea le mai place tinerilor să muncească. Să se găsească o soluţie, să-i oblige cumva. Să nu mai meargă peste tot aiurea… să fie stabili! Să rămână aici în ţara lor. Pleacă prea mulţi tineri. Eu nu mi-am dorit niciodată să plec din ţară, nu aş putea. Eu iubesc ţara asta aşa cum este.”, a completat Paraschiv. Într-adevăr! Un om, la 100 de ani, care a muncit cât 100 de oameni la un loc şi, chiar dacă a trebuit să mai plece în călătorii cu treabă, mereu s-a întors acasă. „Nu sunt mulţumit cu tot ce se întâmplă acum în ţară. Ne depăşesc pe noi. Ne pierdem…”, mărturiseşte nea Chivu.
Să ai 100 de ani şi să fii atât de conştient de nenorocirile care se întâmplă în jurul tău este dureros. Poate că şi acest bătrânel, pe lângă mulţi alţii, care au muncit pentru ţara noastră, ar trebui să primească un trai mai bun. Nea Chivu a primit o promisiune că, atunci când o să fie cald, chiar dacă el se plimbă mereu prin comună, ajutat de familie, va merge şi cu trăsura, ca să viziteze toate locurile ce îl înconjoară. În acelaşi timp, şi reprezentanţii administraţiei au promis că îl vor vizita mai des, pentru că, dacă vrei să cunoşti o frumoasă şi interesantă poveste de viaţă a unui om, nea Chivu este perfect să ţi-o spună.
Şi încă un lucru… interesant este că mulţi oameni apropiaţi de această vârstă, dacă sunt întrebaţi care este secretul lor, de reuşesc să fie sănătoşi la această vârstă, liniştiţi sau înţelepţi, răspund că mănâncă un anume fel de mâncare, beau un suc natural de mai mulţi ani, doar apă sau un păhărel de palincă înainte de masă… cam aşa sună secretul longevităţii la mulţi. Însă lereşteanul Paraschiv Simăn vine cu un alt secret şi, de această dată, într-un scop oarecum moral pentru fiecare dintre cei care îl află.
„Îi doresc României să lupte mai mult pentru o viaţă mai bună şi să muncească tot mai mult”
Întrebat încă o dată cum se simte la 100 de ani, care este secretul longevităţii, nea Chivu a răspuns cu zâmbetul pe buze: „Mă simt bine. Eu consider că mi-am făcut datoria pe deplin ca cetăţean, privind situaţia mea de existenţă. Nu mi-aş dori mai mult decât am. Acum este prea multă libertate. Secretul unei vieţi lungi este să fii disciplinat, să ai o viaţă organizată şi, atunci, toate merg ca pe roate.”
Şi pentru că este născut odată cu Marea Unire, el transmis un mesaj şi pentru toţi românii din ţară, dar şi de peste hotare. „La 100 de ani de la Unire, îi doresc României să lupte mai mult pentru o viaţă mai bună şi să muncească tot mai mult. Mai marii să ţină cont de toate necazurile oamenilor şi de posibilităţile acestora de a se angaja. Să aibă grijă unii de alţii. Iar tinerii, încă o dată spun, să muncească şi să nu uite niciodată de unde au plecat.”, a transmis Paraschiv Simăn.
Un exemplu de viaţă, un chip pe care poţi citi multă istorie, multă muncă şi înţelepciune.