După cum bine ştim, municipiul este în şantier de mai multă vreme, doar că anumite lucrări stagnează din cauza unor oameni care profită. Vorbim despre directorul unei prestigioase instituţii, care, la casa lui personală, cu porţi înalte, cât să nu vadă trecătorul ce se întâmplă, şi-a început lucrările cu contractanţii Primăriei, iar aceştia, mai ales patronul, supraveghează des lucrările în curtea directorului, în loc să se ocupe de parcul din cartier, care era responsabilitatea sa şi care trebuia să fie gata de mult. De curând, locatarii Turnurilor au fost alarmaţi de cutremur, însă nu era nici pe departe fenomenul natural, ci şantieriştii, care săpau atât de puternic în curtea directorului, încât se zguduiau drumul şi blocurile. Patronul firmei care se ocupă de lucrări păzeşte săpăturile din curtea directorului, în loc să fie la investiţia contractată de administraţia locală, unde oamenii sunt destul de supăraţi că nu mai au unde să îşi ducă copiii la joacă de atâta timp.
Firma nu este la prima abatere, asta deoarece patronul şi-a petrecut o vară întreagă prin alte locuri, auzindu-se că lucrează la noua casă a unui consilier local, care urmează să se mute în noua locuinţă. Cert este că această firmă ia lucrările municipiului şi le lasă de izbelişte pentru altele, în timp ce mai marele urbei îşi bea cafeaua în fiecare dimineaţă la poarta şantierului din parc, sperând, totuşi, să vină cineva şi să mai lucreze cât de puţin. Degeaba aşteaptă şi degeaba speră, că doar nu el ia decizii în faţa patronului, ci directorul de şcoală, care se consideră mai mult decât “baron sau împărat la el pe tarla”, dacă şi atunci când iese cu maşina din curte, nici nu îşi permite să se uite la muritorii de rând, care trec pe trotuar, peste care ar putea da cu maşina. Un covor roşu, probabil, o să-i pună şeful lucrărilor acestui director, la finalizarea lor, ca să vadă tot omul când iese „împăratul” cu maşina pe poartă.
Musceleanul de pe bulevard