Pe un imbecil ajuns într-un post de conducere printr-o frumoasă întâmplare, care l-a costat cât trei concedii pe litoralul grecesc, este şoriciul gros de-o palmă. Nu numai nesimţirea este defectul care îl îndepărtează pe oameni de acest ins crescut pe marginea şanţului, ci şi manierele sale de mitocan. Două domnişoare coapte l-au vizitat, într-o bună zi, la birou, ca să le rezolve cu nişte treburi urgente.
La început, pramatiei au început să i se umfle ochii şi guşa de plăcere la vederea „demoazelelor”, dar când fetele au adus vorba de şeful cel mare al damblagiului, acesta s-a schimbat dintr-odată la culoare. Şi-a adus aminte de toate relele pricinuite de boss-ul care căuta pe cineva competent, cu care să-l înlocuiască, şi a început să înjure de mama focului, cu trimiteri la origini şi cu referiri la organul său sexual grozav din cale-afară. Scârbite de pornografiile care ieşeau pe gura bădăranului, fetele care atinseseră un punct sensibil, au tulit-o pe uşă cu urechile spurcate de „laudele” la adresa patronului.
Confidentul slobod la gură
Un tip între două vârste este cunoscut pentru calitatea sa de bun ascultător. Atât femeile, cât şi bărbaţii, care îl întâlnesc, îl invită la cafea numai ca să-i povestească prin ce-au trecut de curând şi cum să iasă din încurcătură. „Duhovnicul” tuturor are un sfat pentru fiecare, căci are o minte ageră şi o vorbă înţeleaptă. Numai că, de la o vreme, asaltat de cunoscuţi şi străini cu problemele lor, omul a găsit scăparea de necazurile omenirii în câte un clondir de tărie. Când băuturica îl dă gata, confidentului i se dezleagă limba: „ixuleasca” s-a încurcat cu cutare, directorul nu ştiu care face o afacere murdară, unul minte, altul fură, aia înjură şi tot aşa. Tot ce află peste zi „varsă” seara în localuri publice. Mai nou, insul a ajuns să fie căutat, nu numai pentru poveţele sale, dar, mai ales, pentru ultimele bârfe din târg.
Musceleanul de pe bulevard