Ascultându-i, zilele trecute, pe mai mulţi, pătimaşi ori mai puţin pătimaşi pe subiectul „Mausoleul Mateiaş”, ridicat de câmpulungeni, în toate etapele de intervenţie, fie construcţie, fie extindere, fie modernizare, cum s-a făcut pentru primirea lui Iohannis, şi nouă ni se pare credibilă varianta cu pierderea ansamblului monumental. Chit că Liviu Ţâroiu a decretat, în faţa capilor judeţului, că nici nemţii nu ne-au luat Mausoleul! Imposibil să ni-l ia judeţul! Ia să vezi cum se face mieluşel cu un telefon de la cine trebuie şi predă, fără nici cel mai înfundat behăit, complexul, cu fundă roşie pe el! De ce ni se pare mai apropiat de adevăr transferul către Consiliul Judeţean, cu capul plecat, decât lupta pe două fronturi?! În bătălia pentru Mausoleu, Câmpulungul e singur, în timp ce demersul în instanţă iniţiat de Valea Mare aduce a „complot” împreună cu Consiliul Judeţean. E o teorie întreţinută de repetiţia sesizată pe durata dialogului nostru cu secretarul de la Valea Mare, care a insistat că lui i se pare corect să-l preia Consiliul Judeţean. Asta pentru că judeţul are bani de investiţii, de care monumentul istoric are nevoie. Şi-apoi, când doi se ceartă, să câştige al treilea!
Culmea este că au ajuns să se certe trei instituţii PSD-iste, care nu-l merită niciuna. Valea Mare, că nu l-a administrat niciodată, vorba lui Ţâroiu şi, dacă este să ne luăm după secretarul comunei, nici nu doreşte să-l administreze, căci n-au muzeografi în organigrama Primăriei. Dar au oameni care se pricep la bani, iar Mausoleul produce peste 800 de milioane de lei vechi, anual. Câmpulungul nu-l merită, fiindcă doar l-a „muls”, fără să se preocupe de reparaţiile absolut necesare de decenii bune. Noroc cu venirea lui Iohannis, pentru care s-a făţuit puţin, dar nevoia de intervenţii capitale rămâne actuală pe mai departe. Şi o spunem că nici Consiliul Judeţean nu-l merită, având precedentul Castrului Roman Jidova, unde nu se simte prezenţa unui gospodar fără cusur. Aşa… să-l iei, ca să-ţi mângâi un orgoliu personal… După cum nu pot fi acceptate nici argumentele vecinilor, potrivit cărora „dacă nu e al meu, să nu fie nici al tău!”
Tevatura, declanşată de lipsa titlului de proprietate şi de curajul fostului secretar Ghinea de a-l introduce în averea municipalităţii, tinde să capete proporţiile unui scandal între PSD-işti. Deşi, mai acum doi ani, ai noştri umblau de gât cu Boncoi, însoţiţi de alaiurile personale de valeţi, printre utilajele asfaltatorului care primenea parcarea pentru preşedinte! Înainte să vină Iohannis, era vorba despre un protocol între cele două Primării, având ca obiect terasa de paradă, pe care Boncoi n-a mai vrut să-l semneze, după ce a trecut vizita. În tămbălău a intrat vijelios şi Manu, de la judeţ, ale cărui pretenţii i-au înnegrit pe ai noştri. Nu e niciun zvon, cum încearcă să ne convingă primarul, din raţiuni de stingere din faşă a unui scandal care este indicat să se pornească. Căci doar n-o să stăm precum mutele în păpuşoi, în timp ce Consiliul Judeţean înhaţă şi Mausoleul! E al nostru, al Câmpulungului, care a lucrat la el şi înainte, şi după Revoluţie.
Joia trecută, chiar la locul ostilităţilor, s-au întâlnit în taină – fără ziarişti, ca să fie siguri că nu scapă niciun amănunt în spaţiul public – organizatorii celei de-a doua aprinderi a „Flăcării Centenarului”: prefect, preşedintele şi vicepreşedinta Consiliului Judeţean, şefa Centrului Cultural Judeţean, Poliţie, Armată, Jandarmi. Ce să mai, ocupaţie totală! Din partea Câmpulungului, primar, directorul Muzeului şi consilierul primarului, care tăceau şi ascultau indicaţiile şi ordinele musafirilor, care planificau tot: unde pun florile, catargele, vorbitorii, drapelele. Iar pe ai noştri mai aveau puţin să-i „învoiască”, atât de „importanţi” erau în organizarea zilei de 25 octombrie!
Ţâroiu al nostru a rezistat cât a rezistat şi, la un moment dat, a răbufnit când l-a auzit pe prefect ca depunerea de coroane să se facă la baza treptelor, ca să nu urce Calinic până la etaj! Păi, cu Iohannis a urcat până la osuar şi nu l-a mai durut niciun os! Într-un sfârşit, s-a impus, parţial, primarul, cum că, de trei decenii, coroanele se depun pe esplanada de la baza capelei care adăposteşte rămăşiţele soldaţilor şi aşa trebuie să rămână. Tot ca să fie ca prefectul, pe care îl bombăne tot primarii din Muscel că nu iese din birou, Dragnea a insistat ca florile să fie depuse, peste basorelief, ca rufele la uscat, pe motiv că nu se văd de jos. Vânătorii de munte, care trebuie să execute manevra curioasă, adică să atârne, cu sârmă, peste gard, coroanele, ascultau buimăciţi ce-i aşteaptă. „Cascadorii Râsului”, care a conţinut şi un motiv de plâns – posibilitatea trecerii Mausoleului Mateiaş în patrimoniul judeţului – s-au încheiat cu avertismentul transmis de mucalitul Liviu Ţâroiu oaspeţilor, de chemare la luptă a muscelenilor, cu furca, cu toporul, cu glonţul, dacă sunt planuri de cucerire din pix a unui teritoriu pentru care oamenii locurilor au o sensibilitate. Prinzându-ne cu alte treburi în zonă, un bătrân ne-a povestit, odată, ce ştia de la moşii lui, că atât de multe cadavre umpleau acest pământ, pe care au ajuns să se bată nişte politicieni avizi de câştig, în bani ori în imagine, încât nu era chip să treci cu căruţa.
E bine că primarul nostru n-a fost, totuşi, „cârpă” în faţa lui Manu şi sperăm să-l ţină vitejia şi de acum înainte, căci susţinători are. Chiar dispuşi să facă gălăgie sub ferestrele şefului judeţului. Magda BĂNCESCU
Articolul precedent