Cel mai agitat sediu de campanie, aflat într-o fierbere cum nu găseşti la partidele cu notorietate şi şanse să dea primarul, este în Vişoi, la Poştă. Două mese cu bănci sunt total insuficiente pentru alegătorii prezenţi zilnic, la „serviciu”, la program prelungit, de când se crapă de ziuă, până la înnoptat. Cum or reuşi să se odihnească locatarii din blocurile din vecinătate de atâta socializat urlat, care abundă în înjurături şi vulgarităţi debitate de nişte moşnegi senili, sub ferestrele lor, numai ei pot spune. Dar trecând prin dreptul “Biroului Electoral Central” al Câmpulungului, compus din pensionari, şomeri, muncitori cu ziua, care prind o lucrărică acostând clienţi la drumul mare, te cruceşti ce auzi la „prostimea” care, în iunie, va umple secţiile de vot şi va impune primarul.
Politica – şi, mai ales, politica locală, în această perioadă, care două luni mai ţine şi scăpăm – este subiectul preferat al bunicilor cu gura spurcată, care scutesc prânzul, gazul, apa, curentul, dacă stau „la bancă”, în loc să zacă tolăniţi pe canapea, în faţa televizorului. Parcă niciodată n-au fost atât de mulţi ca zilele trecute, de când a dat căldura. Nici dacă stăteau unul în poala celuilalt n-aveau loc la mese, în jurul cărora era puhoi de norod. Şi jos, şi în picioare, discutând despre candidaţii noştri. Să fie vreo 10 până în prezent, şi cu partid, şi fără partid şi nu este exclus să apară şi alţii cu şanse cât ale portarului să devină primar. Decât mulţi şi…, era bine să fi fost unul şi bun. Ce zic cetăţenii? Pe ăla nu, că a vândut jumătate din Clubul ARO! Pe celălalt nu, că a mai fost primar şi a furat de-a rupt! Nici pe ăla, că a fost director la ARO! Ăsta cine mai e? (întrebare valabilă pentru trei sferturi dintre candidaţi).
Nici politicienii nu servesc mulţimilor mesaje uşor de ţinut minte, pe care să le înţeleagă şi care să-i convingă. Dacă îndrugi baliverne, normal că omul nu te scoate din „hoţ”, „nu i-a ajuns cât a furat”, „ăsta pe unde a fost a furat”, „să mai vină şi alţii la furat”, „toţi sunt nişte hoţi”. Asocierea alesului local cu un ins venit la Primărie cu un scop clar, îndesatul braţelor, până la coate, în miliardele comunităţii, e laitmotivul sezătorilor zilnice de la Poşta Vişoi, cel mai vibrant comandament al alegerilor 2016.
Asta vorbesc cetăţenii. Ce vorbesc politicienii sunt nişte porcării care denotă că n-au nicio strategie, nu de campanie, că aia trece repede, iar omul uită ce prostii au îndrugat, dar n-au o strategie referitoare la Câmpulung. Cotat cu cele mai mari şanse să câştige Primăria, Liviu Ţâroiu iese public şi prezintă ca obiective de campanie lucrările din bugetul local! Se poate mai penibil de atât? Bineînţeles! “Noutăţile” politicii locale, paralele cu ce s-a întâmplat până acum în administraţia publică, apar în faţa presei cu ce scrie presa! Deci, se poate mai penibil decât discursul lui Ţâroiu. Dacă ziarele şi televiziunile s-ar închide toate în acelaşi timp, candidaţii obişnuiţi să-şi construiască speech-urile exclusiv pe ce scrie o gazetă sau alta, pe ce-au văzut seara la televizor, sunt „morţi”. Nu este o glumă, sunt politicieni care ne invită la conferinţe de presă ca să ne citească, să ne citeze, să ne informeze ce scriu colegii de breaslă. Sau să ne spună ce-am scris noi înşine, în caz că ne-a lovit amnezia de la o ediţie la alta.
Aşadar, dacă iese primar, Ţâroiu promite că face ce prevede bugetul local. Buget pe care l-a conceput David cu şefii de servicii din Primărie, pentru că, în acea perioadă, PSD-istul era în concediu. Dar, dacă David tace, Ţâroiu bine îi face! Liberalul continuă să pozeze în „cuminţenia pământului”, de parcă i-ar fi ruşine să iasă în lume, să se prezinte (şi ar trebui să se prezinte, că lumea habar nu are cine e David), să spună ce-a făcut el de când e viceprimar, căci, în calitate de membru al Consiliului Local, n-a făcut decât ce i-a dictat Andrei. Să spună ce-a făcut Ţâroiu de când e primar. Adică să arate că e viu, ca lider de comunitate, ca politician cu aspiraţii să ne conducă.
Sergiu Cicu urmează linia lui Andrei. Voie bună, distracţie, mişcare, un mic, o bere, o tablă, că ţine al naibii de bine la un electorat care a votat de trei ori principiul: „Şi-altădată, şi-altădată, o s-o facem şi mai, şi mai lată!” În rest, nicio idee care să ne dea pe spate. Tot nenorocitele de parcuri, despre care, în afară de Ţâroiu şi de David, ambii posesori de planuri noi pentru un proiect vechi, a început să vorbească şi singurul candidat de sex femeiesc.
A doua femeie care candidează la funcţia de primar, după Tămâioara Ilie, în 2012, poziţionată a şaptea din şapte. Arhitecta Anca Coşa candidează ca să-şi termine proiectul. Pe la începutul anului, aceasta a „vernisat în premieră” – unde era Călin Andrei ca s-o audă? – proiectul „Kretzulescu”! Ca să înţelegeţi, proiectul încetat de drept, după ce l-am trimis la plimbare pe constructor, iar ministerul ne-a trimis la plimbare pe noi, nişte prăpădiţi, cu care a intrat în cârd, era vernisat, adică inaugurat de viitoarea candidată la Primărie. Unde? În fostul sediu al Miliţiei şi al Securităţii! Anca Coşa insistă că pe baza proiectului ei s-a obţinut „o mare finanţare” pentru Câmpulung (o mare finanţare va trebui să dăm înapoi). Nu politic, nu administrativ s-au câştigat banii, ci s-au câştigat pentru că a fost un proiect bun, care, dacă se va termina, va face din Câmpulung un oraş spectaculos. Un oraş în care să te bucuri şi să fii fericit până la adânci bătrâneţi!, cităm din platforma electorală neoficială a candidatei. Doamne, ai milă şi cruţă-ne auzul!