foto Mihai Oprescu
La recenta prezentare pentru presă, în lipsa cetăţenilor, a primului studiu referitor la amenajarea Râului Târgului, autoarea lui, arhitectul Tana Lascu, a punctat o idee pe care o auzim din ce în ce mai des la dezbaterile în cadrul cărora se caută un punct al dezvoltării Câmpulungului. Şi anume: Codul Patrimoniului menţionează situl „oraşul istoric Câmpulung”, înscris în Lista monumentelor istorice, ca fiind unul dintre cele mai valoroase nuclee istorice din ţară. „Are marea şansă de a nu fi fost demolat în perioada dictaturii ceauşiste, cum au fost Târgovişte, Târgu Jiu, Botoşani, Suceava, care au fost demolate. Nu mai vorbim despre Bucureşti, unde s-a ras o suprafaţă egală cu cea a oraşului Veneţia. În Bucureşti s-a intervenit masiv şi s-a schimbat masiv ţesutul urban, parcelar, pe când Câmpulungul a scăpat. Are şansa de a fi cea mai bine păstrată rezervaţie arhitecturală din Ţara Românească. Codul Patrimoniului menţionează Câmpulung ca fiind cel mai bine conservat centru istoric din Ţara Românească.”, insistă pentru implementarea acestei idei în conştiinţa locuitorilor arhitecta din Bucureşti, venită prima dată în oraşul nostru în 2010. „M-a frapat, pentru că, spre deosebire de Bucureşti, în care vezi, să-mi fie iertat cuvântul, foarte multă lume parvenită, aici, oamenii parcă radiază intelectualitate, clasă, parcă spun că sunt din cea mai veche capitală. Aşa am simţit eu fără să ştiu prea multe despre Câmpulung. Am văzut că lumea era îmbrăcată frumos… Eu sunt născută în Bucureşti şi se vede că, acolo, lumea este un pic mai mixată, intelectualitatea a plecat sau nu mai este atât de prezentă. Această combinaţie de intelectuali, această sevă culturală, ar putea fi pusă în valoare, printr-un traseu al personalităţilor, al caselor memoriale, sunt multe lucruri care pot fi făcute şi este păcat să se piardă.”, ne sugerează specialista, căreia i se datorează studiul de prefezabilitate al amenajării complexe a Râului Târgului. În completarea acestor consideraţii vom prezenta alte lucruri spuse la dezbaterea pe tema Planului Urbanistic General, ţinute cu puţin timp înaintea celei despre exploatarea râului care străbate municipiul.
Dr.Silviu Mănescu: „Noi ar trebui să gândim acest oraş ca un oraş de vacanţă”
Unele dintre cele mai curajoase, chiar pătimaşe propuneri lansate la dezbaterea publică pe tema Planului Urbanistic General i-au aparţinut medicului Silviu Mănescu, singurul consilier liberal participant la consfătuirea cu arhitecţii din Bucureşti care elaborează P.U.G., la o distanţă de 15 ani de precedentul. Patronul Clinicii „Clubul Sănătăţii”, un pasionat de patrimoniu, a avut câteva idei pentru echipa interesată să afle propunerile câmpulungenilor legate de urbanism, care merită, spunem noi, a fi consemnate măcar pentru a trezi nostalgii după un oraş în privinţa căruia ne îndoim că va mai fi vreodată. Curat, cochet, vizitat, chiar elevat. „Acest oraş are multe oportunităţi şi n-ar trebui să dăm cu piciorul niciuneia dintre ele. Nu trebuie să închidem uşa nici industriei, nici dezvoltării agroalimentare, nici turismului, ci să identificăm nişte zone pe care putem să le dezvoltăm. Există platforma ARO, pe care se poate face industrie, în funcţie de oportunităţile care se vor ivi în timp, dar o platformă trebuie prezervată şi trebuie să avem infrastructura necesară pentru a dezvolta o industrie. Oraşul, aşa cum a fost şi între cele două războaie, este un oraş de vacanţă, de vilegiatură, iar, de aici încolo, şansa noastră cea mai mare asta este. Atunci, noi ar trebui să gândim acest oraş ca un oraş de vacanţă. Pentru asta trebuie să punem foarte bine în valoare centrul istoric, pentru că el va aduce turism, şi de weekend, grupuri mici, grupuri mari. Deja avem câteva investiţii, la Mănăstirea „Negru Vodă”, la Biserica „Sfântul Nicolae”, care vor aduce un plus de valoare evident. Trebuie să reintrăm în atmosfera de atunci, pentru că asta este valoarea oraşului. Dacă nu redăm arhitectura interbelică a oraşului, va ieşi ceva amestecat cu un kitsch, care nu va folosi nimănui. Trebuie să ne uităm în spate, la acea perioadă interbelică, şi să vedem ce putem să refacem de atunci, inclusiv ca activităţi, anumite manufacturi, magazine, care au fost şi sunt de referinţă: atelierul de pălării „La Măgeanu”, atelierul „Olteanu” şi alte câteva ateliere renumite. Ar aduce o valoare istorică (gen „Sighişoara”, au şoptit câţiva din sală). Şi noi avem partea noastră medievală. Avantajul nostru este interbelic, atunci am avut o dezvoltare mai importantă, dar el poate să fie organizat pe mai multe etape. Inclusiv oraşul în sine este o creaţie între arhitectură clasică, neoclasică românească, dar cu clădiri vechi, cu sorginte din partea Braşovului. O contribuţie importantă au avut-o braşovenii. Şi cum este structurat oraşul, ermetic, este mai mult spre partea Braşovului decât spre partea sudică a ţării. În plus, noi am avut râul, care este o valoare inestimabilă. M-am uitat la toate oraşele mari şi oraşele care au o dezvoltare turistică, toate au amenajat acel râu în mod deosebit. Râul Târgului este un râu de munte, este cumva regularizat, dar ar trebui să-i dăm spectacolul unui râu de munte. Tot în perioada interbelică şi chiar înainte, noi am avut un parcurs paralel, când au fost nişte mori şi nişte meşteşuguri care s-au derulat. Erau o viaţă şi o industrie tradiţională românească, tăbăcărie, moară de cereale, darac, care ar fi o atracţie deosebită, dacă, măcar în parte, am putea reface acel fir paralel al râului, care să alimenteze o serie de mori de apă.”, a fost pledoaria pentru trecut a medicului Mănescu, pe care, parţial, îl contrazice realitatea prezentului.
De pildă, şi să existe dorinţa, şi banii reconstituirii unor „fotografii” din perioada descrisă de Mănescu, unele obiective nu mai pot fi recreate pe vechile amplasamente. Cea mai importantă moară, bunăoară, a fost „astupată” de cârciuma „La Căruţă”.
„Şcoala Normală ar trebui scoasă la lumină, pentru că este înconjurată de blocuri, de stadion, într-o zonă secundară”
În opinia doctorului, Consiliul Local ar putea achiziţiona suprafeţe, care să se lege între ele, în ideea creării unui spaţiu turistic şi tradiţional românesc. „Ar trebui să identificăm nişte circuite turistice şi istorice, ale monumentelor din oraş, cu parte pietonală; centrul istoric să fie legat de Şcoala Normală, absolut deosebită din punct de vedere arhitectural, dar care este puţin izolată acolo. Ar trebui scoasă la lumină, pentru că este înconjurată de blocuri, de stadion, într-o zonă secundară. Ce activităţi putem crea în oraş ca să atragem turişti de weekend sau de vacanţă: parc de distracţie, areale pentru copii, biciclişti. În jurul oraşului avem nişte perimetre pe care le putem folosi în acest fel. Dar trebuie structurate, pentru că nu putem pune într-o parte a oraşului un parc de distracţie, un parc pentru plimbări şi relaxare sau pistă de biciclete, ci noi trebuie să gândim ca lucrurile să interfereze şi să fie utile. Adică omul, când merge acolo, să poată trece de la una la alta.”, au fost alte recomandări ale dr.Mănescu, având în minte pentru fructificarea în sensul propus de el, într-un viitor la care nu îndrăznim să ne gândim, ci cel mult să visăm, Parcul „Ştefănescu”, Grădina Publică „Merci”, care iese direct în Parcul „Ştefănescu”, dar şi zonele limitrofe ar putea servi o destinaţie similară.
„A existat o idee şi sper din tot sufletul să se fi renunţat la ea: parc-aventura”
Nu-i împărtăşeşte întru totul viziunea istoricul Carmen Oprescu, un vehement contestatar al ideii de distrugere a Parcului „Ştefănescu” în favoarea unui „parc-aventura”, cum erau planurile unui privat, cu puţin timp în urmă. Planuri care ar fi picat, pe fondul neobţinerii finanţării europene dorite. Profesorul Oprescu i s-a adresat primarului Liviu Ţâroiu ca să se asigure că astfel de intenţii nu vor reveni în actualitate. Asta deşi tocmai se propusese ceva în acest sens de antevorbitorul său. „O observaţie foarte importantă pentru mine, eu ţinând foarte mult la peisajul din imediata vecinătate a zonei construite. Aş vrea să vă provoc să confruntaţi, căci am văzut că aveţi şi în birou o panoramă a dealului din partea de Vest a oraşului, de la Grui la Mărcuş şi spre ARO, cât mai este din vechea pădure? Cât s-a extins „Ciobănaşul”, câte vile s-au construit acolo, cât s-a tăiat din acea zonă şi am înţeles că a existat o idee şi sper din tot sufletul să se fi renunţat la ea: „parc-aventura” acolo, care ar însemna alte tăieri, plus că zona este total nepăzită.”, a reclamat profesorul universitar dr.Carmen Oprescu.
„Cineva înaintea dumneavoastră a cerut un „parc-aventura” acolo. Parcul „Ştefănescu”, pe care dumneavoastră îl ştiţi de la Ocolul Silvic şi până jos de tot, a fost retrocedat, toate pădurile. Noi avem foarte puţin, poieniţa şi mai avem ceva.”, a replicat primarul Ţâroiu. „Primăria n-are nicio responsabilitate în privinţa felului în care este transformat peisajul!”, s-a arătat contrariată prof.Oprescu. „Anunţaţi proprietarii! Unii dintre noi avem păduri şi dorim să tăiem, alţii n-avem pădure şi le cerem celor care au păduri să nu le taie, să le ţină pe veci!”, a sărit Ţâroiu în apărarea deţinătorilor de fond forestier. Numai că Parcul „Ştefănescu” – a continuat dialogul interlocutoarea sa – este un parc istoric şi face parte din zona protejată. „O parte.”, susţine conducătorul Câmpulungului.