Viaţa la bloc, la comun cu mulţi oameni cu apucături şi tabieturi diferite, ne-a obişnuit să ne imaginăm că spaţiul din faţa blocului este al nimănui. Sau al celorlalţi. Sau al statului. Teren al nimănui, în care poţi să arunci ce-ţi prisoseşte prin casă, dacă ţi-e lene să te duci la tomberon. Lene credem că i-a fost şi unui locatar din „blocul rechinilor”, care, în loc să facă mai multe drumuri la ghena de gunoi, din spatele Fiscului, şi-a aruncat mizeria de pe balcon. O cutie plină cu ambalaje de la decoraţiunile de Crăciun, cutii în care au fost jucăriile copiilor, dar şi gunoi menajer au ajuns în spaţiul dintre bloc şi clădirea Muzeului. Este exclus faptul că vreun angajat de la Finanţe a venit cu mizeria în portbagaj şi a deşertat-o sub balcoanele „rechinilor”.
Probabil, pentru el, locuinţa începe şi se termină în faţa uşii, iar terenul din faţa ferestrei e al nimănui, aşa că n-are cine se supăra dacă el l-a decorat cu pungi, cartoane, mucuri de ţigară, cârpe. Poate, a fost locatarul de la primul etaj sau de la ultimul, care are norocul că nu vede în detaliu ce au mâncat vecinii de la fiecare etaj, în jos. Aruncatul pe fereastră ar putea deveni costisitor, dacă „nesimţitul” s-ar trezi cu o amendă. Însă, cum nu plouă cu amenzi pe tema asta, chiar dacă arunci în poliţistul comunitar cu pachetul de ţigări gol, oamenii îşi pun ambiţia şi continuă acest „sport”.
Hai, admiţi să arunce nişte mâncare pentru păsărele şi alte animale, dar bradul cu tot cu globuri, capacul de la WC, rezervele de la lamele de ras, beţişoarele de şters în urechi, peturile de bere, pachetul de ţigări şi chiştoacele, dar şi lenjerie intimă, e chiar ca şi cum ai trăi într-o groapă de gunoi. Jalnic este că atunci când cei cu pretenţii, ca aceia care locuiesc în zona centrală a Câmpulungului, ies afară din ţară, se minunează cât de curate sunt alte state!