Sunt aproape zece ani de când locuitorii străzii Izlaz cer administraţiei locale să le amenajeze un drum, ca să poată ajunge în condiţii de siguranţă la locuinţele lor, situate în pantă. În afară de drum, acele aproximativ 20 de persoane, din care, cel puţin, doi bătrâni trecuţi de 80 de ani, nu au nici apă din reţeaua oraşului, aprovizionându-se de la un izvor natural, în condiţii de nesiguranţă igienico-sanitară.
Localnicii au făcut nenumărate solicitări la toţi edilii care s-au perindat la conducerea Primăriei Câmpulung în ultimii 15 ani, reuşind să obţină doar un „profil” de stradă, cu câteva roabe de calcar azvârlite, pe care, la prima ploaie, le găseşti pe strada betonată, care poartă acelaşi nume. Ce cer câmpulungenii din sudul municipiului n-ar fi o mega-investiţie, aleea de acces spre proprietăţile cu numerele 26-28 ar avea doar 100 de metri, doar că panta are o înclinaţie de peste 20%.
Prin urmare, inginerul Eugen Manu (devenit cunoscut după ce a iniţiat „Petiţia pentru DN 73”), al cărui tată stă în această parte a oraşului, a depus la Primăria Câmpulung nenumărate memorii privind modernizarea străzii Izlaz, partea de drum care porneşte din intersecţia cu strada Valea Unchiaşului, până în punctul „Poiană” al izlazului comunal. Aceste documente înregistrate la administraţia locală, pe lângă expunerea situaţiei din teren, au fost însoţite şi de argumente în susţinerea doleanţelor localnicilor, care vor executarea unui drum decent şi introducerea reţelei de apă.
Aşa cum am precizat, după ani de insistenţe, câmpulungenii de pe strada Izlaz s-au ales doar cu câteva lopeţi de calcar, iar pe uliţă a început deja să crească iarba. Despre cum se prezintă acum, inginerul Eugen Manu ne-a transmis dezamăgit: „Am tot discutat despre proiectul greşit de reparaţie a străzii Islaz (100 de metri de stradă!), unde domnul primar îmi reproşa: de ce au pus bunicii casa părintească pe deal?! Iată cum arată lucrarea de reparaţie a străzii, efectuată (şi după articolele publicate de Evenimentul Muscelean) de autorităţile locale: pietrişul poate fi recuperat de pe strada betonată, apa a spălat pietrişul până la pământ. Eu şi vecinii mei am tot primit asigurări că, după ce se va poza conducta stradală de apă potabilă (…nu apuc!), se va repara şi strada… Domnilor, vorbim de 100 de metri! Tata are 80 de ani şi se aprovizionează cu apă de la o fântână aflată undeva sub pădure. Ca să se spele e o adevărată procedură, greu de îndeplinit pentru un bătrân cardiac şi operat la şold. Ca să urc cu autoturismul personal, să-l iau pentru investigaţii medicale, trebuie să urc pe o porţiune de islaz, cu suprafeţe cu iarbă… Când plouă, nu pot urca. Totul, stimaţi prieteni, îmi lasă un gust amar: taxe locale plătite anual la termen, servicii locale inexistente sau făcute în bătaie de joc!
Cu stimă, ing. Eugen Manu.”